„Medgidia, oraşul de apoi” al lui Cristian Teodorescu nu e nici cel mai elaborat, nici cel mai sofisticat-postmodern roman din ultimii ani, de fapt nu are nimic de-a face cu artificiile narative ale optzeciştilor colegi de generaţie ai autorului. Însă, în ciuda paletei restrânse de mijloace, romanul merge drept la ţintă, prinzându-şi cititorii în vraja unei lumi ridicate din praful Dobrogei, pe care o face să retrăiască în mijlocul unui vârtej violent al istoriei.
