(Interviu) Misha Glenny: „Există cu siguranţă prea multă criminalitate în România”

December 16th, 2009

interviu-glenny-1

Cea mai recentă carte a jurnalistului britanic Misha Glenny, „McMafia. Crime fără frontiere“, a fost recent tradusă şi în limba română, la Editura Curtea Veche. Glenny este un jurnalist specializat pe istoria Europei de Sud-Est şi s-a aflat, în calitate de corespondent al cotidianului „The Guadrian”, în mijlocul evenimentelor ce au condus la prăbuşirea comunismului, în 1989, şi mai târziu a fost martor al războiului din fosta Iugoslavie.

Am încercat, prin discuţia care urmează, să mă raportez la o perspectivă externă avizată asupra evoluţiilor politice şi sociale din ultimii 20 de ani, din spaţiul nostru geografic. Nu m-am putut abţine să nu-l iau însă pe Misha Glenny şi pe post de profet; previziunea sa - drumul spre normalitate, în România, va mai dura câteva decenii, însă şi mulţumită influenţei UE la capătul său este sigur că vom ajunge.

Interviul a apărut şi în revista „Cultura“.

„Ca entitate culturală, Europa este cu totul şi cu totul fascinantă”

Cătălin Sturza: Câte Europe credeţi că există pe hartă, dacă ne raportăm la mentalitatea europenilor? Sunt două Europe, de Est şi de Vest? Sunt trei Europe, cea de Vest, civilizată, Europa Centrală, o zonă de tranzit, şi Balcanii, zona sălbatică şi necunoscută a Europei?

Misha Glenny: Cred că există foarte multe Europe şi poţi despărţi continentul într-o mulţime de regiuni politice. O împărţire pe care nu aţi menţionat-o este între Europa de Sud şi cea de Nord. Nu am nici un dubiu că există o diferenţă de mentalitate între popoarele mediteraneene şi cele din nord.

Ct. S.: Latinii şi scandinavii.

(more…)

(Presa internaţională) Rusia & moştenirea stalinistă. Întoarcerea „bătrânului nemernic”

September 7th, 2009

Rusia pretinde că, de 20 de ani încoace, a luat drumul democraţiei. Cât s-a schimbat de fapt în această perioadă şi în ce măsură Rusia e încă dominată de vechile politici şi mentalităţi staliniste?

Destul de puţine s-au schimbat, de fapt, în mentalitatea celor mai mulţi dintre locuitorii Rusiei în ultimii 20 de ani, încearcă să demonstreze istoricul Catherine Merridale într-un articol recent din „History Today”.

Merridale descrie două forţe adverse, care au dominat mentalitatea ultimilor 20 de ani în Rusia. Pe de o parte, este organizaţia Memorial, dedicată sprijinirii şi comemorării victimelor comunismului. Pe de altă parte, este un puternic curent naţionalist, ce visează la vechea glorie a Impreiului, de pe vremea lui Stalin şi a Ţarului. Războiul lui Stalin şi victoria rusească, de partea Aliaţilor, în cel de-al doilea Război Mondial e una dintre cele mai importante surse de inspiraţie şi de mândrie a naţionaliştilor. Mereu a existat o tensiune între victimele represiunii staliniste şi veteranii de război, comentează Merridale, „de parcă nu ar fi fost şi unii, şi alţii supuşi în egală măsură, deşi pe căi diferite, brutalităţii politicilor staliniste”.

(more…)

(Opinii) Pâine albă, pâine neagră. Paradoxuri ale postcomunismului

July 2nd, 2009

Tot ce putea fi mai bun înainte de 1989 era o pâine albă, pufoasă şi, eventual, caldă. Tot ceea ce putea fi mai rău era o pâine neagră, de secară/graham, de care lumea era sătulă până peste cap.

Tot ceea ce poate fi mai rău, pentru sănătatea omului capitalist din anii 2000, e o franzelă pufoasă. Aceasta se transformă într-o adevărată bombă dacă, Doamne păzeşte!, mai e şi caldă. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru românul capitalist postrevoluţionar e o pâine neagră, de secară/graham, pentru care lumea se bate la magazin.

În iepoca odioasă, oamenii erau gata să se calce în picioare pentru un litru de lapte cu grăsime, de la ţărani. Laptele de la ICIL era prelucrat şi nu avea deloc grăsime. Comuniştii erau înjuraţi pentru că scoteau totul din el. Mai cumpără cineva astăzi lapte cu mai mult de 1,5% grăsime? Nu, pentru că face rău sănătăţii. Românii consumă cu cea mai mare plăcere laptele cel mai slab şi cel mai puţin gustos, atunci când nu preferă chiar laptele de soia.

Carnea cea mai bună (şi rară) era cea de porc, pe care o obţineai pe sub mână, de la abator, sau de la o rudă cu casă şi curte la ţară. Lumea se bătea pe şorici şi pe jumări şi era, în schimb, sătulă de carnea de pui şi de peştele oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uită acum la carnea de porc. Puiul şi peştele, însă, da! Acestea sunt alimente uşoare cu care se trăieşte bine.

Unul dintre motivele pentru care Ceauşescu era înjurat cel mai tare era faptul că tăia curentul oamenilor. Acum, întraga Românie stinge, benevol, lumina de Ziua Pământului. Stăm pe întuneric şi ne simţim ecologişti. Mai mult, ni se recomandă să facem, pe cât posibil, economie de energie electrică, să ţinem aprinse cât mai puţine becuri, să punem în funcţiune cât mai puţine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai firesc. 

(more…)

RSS Feed

Search