(Interviu) Misha Glenny: „Există cu siguranţă prea multă criminalitate în România”

December 16th, 2009

interviu-glenny-1

Cea mai recentă carte a jurnalistului britanic Misha Glenny, „McMafia. Crime fără frontiere“, a fost recent tradusă şi în limba română, la Editura Curtea Veche. Glenny este un jurnalist specializat pe istoria Europei de Sud-Est şi s-a aflat, în calitate de corespondent al cotidianului „The Guadrian”, în mijlocul evenimentelor ce au condus la prăbuşirea comunismului, în 1989, şi mai târziu a fost martor al războiului din fosta Iugoslavie.

Am încercat, prin discuţia care urmează, să mă raportez la o perspectivă externă avizată asupra evoluţiilor politice şi sociale din ultimii 20 de ani, din spaţiul nostru geografic. Nu m-am putut abţine să nu-l iau însă pe Misha Glenny şi pe post de profet; previziunea sa - drumul spre normalitate, în România, va mai dura câteva decenii, însă şi mulţumită influenţei UE la capătul său este sigur că vom ajunge.

Interviul a apărut şi în revista „Cultura“.

„Ca entitate culturală, Europa este cu totul şi cu totul fascinantă”

Cătălin Sturza: Câte Europe credeţi că există pe hartă, dacă ne raportăm la mentalitatea europenilor? Sunt două Europe, de Est şi de Vest? Sunt trei Europe, cea de Vest, civilizată, Europa Centrală, o zonă de tranzit, şi Balcanii, zona sălbatică şi necunoscută a Europei?

Misha Glenny: Cred că există foarte multe Europe şi poţi despărţi continentul într-o mulţime de regiuni politice. O împărţire pe care nu aţi menţionat-o este între Europa de Sud şi cea de Nord. Nu am nici un dubiu că există o diferenţă de mentalitate între popoarele mediteraneene şi cele din nord.

Ct. S.: Latinii şi scandinavii.

(more…)

(Socoteli) Bilanţ de târg

June 23rd, 2009

 iuresul-sabiilor       

Am primit acest bilanţ de la Curtea veche, ce cărţi şi în câte exemplare s-au vândut cel mai bine la Bookfest. Vi-l prezint intergral puţin mai jos.

Editurile, vă spuneam, estimau încă din timpul târgului că ar putea înregistra vânzări mai bune decât anul trecut. Ceea ce susţin acum PR-ii par să confirme acest lucru. Am văzut în „Cotidianul” mai multe estimări de acest gen, de la Humanitas, Polirom, Art, Nemira, Corint, Curtea Veche, Paralela 45, Rao şi Editura Trei. Din cifrele raportate de „Cotidianul”, „Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin pare a fi cea mai bine vândută carte a târgului, cu 1.080 exemplare (!). Pe următoarea poziţie s-ar situa „Jurnalul” Oanei Pellea, de la Humanitas, cu 800 de exepmlare.

Cu aceasta închei subiectul Bookfest; dacă, într-adevăr, Nemira a vândut atât cât spune, înseamăn că SF-ul şi Fantasy-ul sunt într-adevăr cele mai populare genuri ale momentului, şi în România.

(more…)

(Bookiseala) Incredibilele păţanii ale locotenentului Thomason

May 29th, 2009

n-are-titlu_mihnea-rudoiu 

Locotenentul Ralph Thomason, eroul şi naratorul la persoana I al romanului „N-are momentan titlu“, este un tânăr pornit să desfiinţeze fiecare mit de care s-a ciocnit în viaţa lui. Tot ceea ce spune şi face Ralph este de cele mai multe ori pură blasfemie El apucă ranga şi loveşte în stânga şi în dreapta, până când toţi idolii vor fi spulberaţi. Mitul familiei burgheze, al elevului model, mitul şcolii militare, al armatei, per ansamblu, mitul iubirii dezinteresate, mitul oamenilor bogaţi şi generoşi, mitul educaţiei, mitul valorii profesionale, toate cad sub ironiile muşcătoare ale lui Ralf.

Romanul porneşte din decorul familiar al orăşelului de provincie în care copilăreşte Thomason, trece prin acela încă vag familiar al liceului şi apoi al academiei militare şi ajunge în zona crepusculară a relaţiilor pe Internet. Site-urile de dating on-line reprezintă un teren foarte puţin cunoscut, cel puţin pentru aceia care îşi petrec timpul citind „Summa Theologica”. Burghezul va întoarce capul şi va spune că e om serios, că n-are timp de aşa preocupări frivole. Aceste site-uri şi oamenii întâlniţi pe ele sunt însă, ne-o va arăta Rudoiu, şi o adevărată mină de aur pentru orice prozator cu o minte deschisă.  

 

Un pionier moralist

Ajuns deja la cel de-al treilea roman, Mihnea Rudoiu este un prozator ce a evoluat în mod simţitor de la o carte la alta. Nu e neapărat vorba despre o acumulare de fond, ci, mai degrabă, despre o limpezime de formă, despre găsirea unei căi de a rămâne elegant şi livresc scăpând de balastul jocurilor intertextuale greoaie şi al notelor de subsol. De data aceasta, Rudoiu îşi ia cititorul de gât şi îi povesteşte tot felul de lucruri amuzante, îl ţine în priză continuă, de la un gag la altul, de la o întorsătură de frază la alta, de la o povesioară incredibilă la alta.

(more…)

(Bookiseala) Viaţa pe un modul cibernetic - „Vincent nemuritorul”, de Bogdan Suceavă

May 16th, 2009

coperta-vincent

Bogdan Suceavă cultivă în „Vincent nemuritorul” un science-fiction soft, pornind de la o ipoteză clasică a genului: ce ar fi dacă omenirea ar atinge nemurirea cu ajutorul tehnologiei?

Această ipoteză o pune în scenă într-un scenariu plasat cu aproximativ 30 de ani în viitor, într-un moment când transferul minţii umane pe un suport cibernetic devine posibil ca urmare a unui proiect interdisciplinar desfăşurat de guvernul federal american, o colaborare a unor neurologi, psihiatri, chirurgi, ingineri, matematicieni şi ciberneticieni. Proiectul se numeşte SAW, Spring Aftrer Winter, şi prin intermediul său fiecare cetăţean poate decide, practic, să-şi prelungească viaţa la nesfârşit, pe un modul nu foarte diferit de un laptop performant.

E un truism faptul că un roman n-a fost niciodată un teren propice pentru distilarea unor idei în stare pură; eseistica şi dizertaţiile filosofice se adaptează mult mai bine acestui scop. Bogdan Suceavă o ştie şi arată că o ştie atunci când dramatizează dezbaterea intelectuală din primele pagini ale cărţii într-o serie de talk-show-uri. Însă el încearcă să mizeze pe o singură idee şi consideră că talentul său literar e suficient pentru a masca lipsa de complexitate a intrigii. Şi ar fi fost suficient, dacă ar fi explorat consecinţele acestei idei - transferul minţii umane pe un suport cibernetic - până la capăt. Din păcate, însă, rămân zone întinse pe care prozatorul nu le acoperă deloc.

„Vincent nemuritorul” ar fi putut fi mai mult. E o lectură delectantă care, cu siguranţă, transmite ceva, atât pe plan intelectual, cât şi la nivel emoţional. Însă nu e suficient, şi o carte care nu îşi atinge potenţialul, care nu face tot ceea ce promite e, în cele din urmă, nesatisfăcătoare.

Găsiţi mai multe recenzii la “Vincent Nemuritorul” aici. Vi le recomand în special pe cea a Cristinei Balinte, din revista “Cultura”, şi pe cea a lui Paul Cernat, din “Observator cultural”.

RSS Feed

Search