(La TV) Kitsch maramuşean de Berceni, la TVR

December 19th, 2009

O reporteriţă de la TVR 1 („Ne vedem la TVR”) vorbeşte cu nişte meşteri populari despre kitsch-ul noilor case roz din Maramureş. „Ne zvârcolim în faţa kitsch-ului”, spune dumneaei. Reporteriţa are o hăinuţă roz, foarte roz, şi nişte cizmuliţe argintii, ca din staniol, moda Berceni. Şi nici un maramureşean din platoul improvizat într-un soi de poiană cu zăpadă, purtând straie populare de muzeul satului, printre obiecte de muzeul satului, nu pare să se zvârcolească in faţa outfit-ului duduiţei.

Oare cum sunt selectate aceste dudui trimise in faţa camerei la TVR?

(more…)

(Vacanţe) Înapoi în Ţara Alegerilor

August 18th, 2009

info-center

M-am întors din vacanţă, de pe un traseu Nürnberg -Viena- München. Voi reveni şi voi încerca să scriu despre fiecare oraş în parte. Deocamdată, senzaţia este, foarte clar, aceasta: „De la 10.000 de metri în Berceni“. Nu voi rămâne, totuşi, în următoarele zile în Berceni, am mai făcut un ocol pe la Constanţa pentru a prinde agonia verii la mare.

Nu îmi plac deloc mofturile româneşti de tipul „Ce minunat este Occidentul”/ „Ce jalnici şi amărâţi suntem noi, românii”. Însă nu pot să nu spun că m-am enervat încă din prima oră de la revenirea în ţară. Am avut şi ghinionul să vin de la Bucureşti la Constanţa cu un autocar. Pentru cei care cunosc traseul, asta spune aproape totul.

(more…)

(Opinii) Despre scuipatul cojilor de seminţe pe jos

May 24th, 2009

Românii scuipă seminţe ca şi cum ar respira. E un semn că se simt bine, că sunt împreună, că sunt stăpâni peste strada, peste cartierul şi peste parcul lor. Nu e un gest care sfidează regulile; pentru cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri o regulă, scrisă sau nescrisă, care ar spune că nu-i frumos să umpli oraşul de seminţe pur şi simplu nu există. De ce să ne pese? Unde-i un morman de gunoaie încape şi o grămăjoară de salivă şi de coji. Murdărirea lumii din jur nu e nocivă, nu e inestetică, e un fel de a fi cotidian. Vine odată cu dezacordurile gramaticale, cu palma, pumnul, piciorul aplicate nevestei şi copilului, cu manelele şi cu grătărelul de pe balcon. Dacă, totuşi, ne deranjează mizeria, cineva invizibil va apărea oricum a doua zi şi va curăţa după noi.

Grămezile de coji de seminţe peste care dai la tot pasul nu reflectă doar o educaţie proastă şi un nărav urât. Ele mi se par simptomatice pentru indiferenţa românilor şi pentru felul în care ei se raportează la lumea din jur.

Covoarele de coji se întâlnesc peste tot: în cartiere, pe trotuarele din faţa blocurilor, ale alimentarelor, ale buticurilor de toate felurile, în autobuze şi în tramvaie, în parcuri, în piaţa din mijlocul oraşului. Nu e un fenomen limitat la Bucureşti, însă în capitală e omniprezent. E imposibil să găseşti un loc în care bucureştenii n-ar scuipa seminţe.

Spartul seminţelor şi scuipatul cojilor pe jos e o activitate de socializare. Tinerii stau cu tovarăşii la o sămânţă, în faţa grătarului de şters picioarele sau în buza uşuii de la ghenă, şi ascultă manele. „Ce penală-i coarda aia”, mai sâsâie unul, printre două scuipături. Ceva mai încolo e adunarea adulţilor. Femei la 40 de ani şi la 100 de kilograme, alături de bărbaţi la burtică şi maiou, încălzesc o bârfă şi câteva sticle de bere la PET. Femeile aruncă printre dinţi ultimele zvonuri, cranţ-cronţ, despre ratele la frigider ale vecinelor care nu sunt prezente; bărbaţii aruncă exclamaţii invidios-admirative, cronţ-cranţ,  la adresa conturilor lui Becali şi dureros-resemnate, cronţ-cronţ, vizavi de ultimele prestaţii ale Stelei. În faţa lor e un foarte gros covor unisex de coji de seminţe.

(more…)

RSS Feed

Search