(Bookiseala) Universul la amiază. „Scarabeul în muşuroi”, de A.&B. Strugaţki
July 10th, 2009
A.&B. Strugaţki, „Scarabeul în muşuroi”, traducere de Valerian Stoicescu, Editura Paralela 45, 2009
„Scarabeul în muşuroi” de A.&B. Strugaţki, lansat la Bookfest 2009, e al doilea volum din „Trilogia progresorilor”, alături de „Insula locuită” şi de „Valurile liniştesc vântul”. N-aveţi de ce să vă îngrijoraţi dacă nu aţi citit primul volum: romanul poate fi parcurs foarte bine ca o poveste autonomă.
Această poveste se mişcă, în cea mai mare parte, cu încetineala şi cu greutatea unui raport funcţionăresc. Un investigator secret al COMCON-2 este pus pe urmele unui progresor scăpat de sub control. Maxim Kammerer, investigatorul COMCON-2, citeşte dosarul lui Lev Abalkin, ţinta pe care o urmăreşte. Kammerer face supoziţii despre Lev Abalkin. Kammerer face pe ziaristul şi-i interoghează pe cei care l-au cunoscut îndeaproape în copilărie: Profesorul, Mediucul său curant, o iubită a sa din tinereţe. Kammerer citeşte referatele progresorului Abalkin din timpul misiunii de salvare la care acesta a participat alături de Căpăţânosul Şceckn pe planeta Hope.
Textul e, în cea mai mare parte, la persoana întâi, din perspectiva lui Kammerer. Acesta îşi justifică fiecare decizie, urmăreşte pas cu pas firul oricărei deducţii, parcă ar preda lecţii detectivistice de urmărire unui începător. Puţin le pasă fraţilor Strugaţki de ritmul naraţiunii şi de plictiseala cititorilor. Important este să încercăm să ne facem o imagine despre acest Lev Abalkin, ceea ce nu e deloc uşor.
Elementele SF, deşi ţin mai mult de decor, par, la prima vedere, derutante. Povestea aparţine aşa-numitului Univers la amiază, în care sunt plasate alte câteva romane (printre care „E greu să fii zeu“, tradus tot la Paralela 45). Ideea ar fi că omenirea, prin aplicarea a ceea ce se cheamă „Teoria supremă a educaţiei”, ajunge într-un stadiu în care democraţia chiar funcţionează. Oamenii, deveniţi acum fiinţe pacifiste şi morale, merg printre stele şi încearcă să ajute civilizaţiile umanoide mai înaopiate să progreseze. Aici intervin progresorii, un soi de superagenţi printre care se numără şi Lev Abalkin.
COMCON-ul, rolul Profesorilor, natura Căpăţânoşilor, trăsăturile raselor extraterestre umane sau nonumane le veţi înţelege pe parcurs. O mare parte din plăcerea cărţii vine, în fond, din a explora acest original univers „de la amiază”. Ceea ce nu veţi înţelege însă este ceea ce se petrece cu Lev Abalkin. Faţii Strugaţki expun faptele sec - aproape ca un funcţionar într-un raport, am zis - şi vă lasă pe dvs să trageţi concluziile. Identitatea lui Abalkin e învăluită în mister: el ar putea să fie sau nu o armă a unei rase extraterestre extrem de evoluate, cea a Pelerinilor, despre care omenirea nu ştie aproape nimic. Frica şi tensiunea sunt generate de neînţelegere şi de lipsa informaţiilor: ce poate face o minte raţională în faţa unui străin foarte puternic despre care ştie periculos de puţin?
Zgârcenia fraţilor Strugaţki în a oferi informaţii despre un posibil deznodământ al acestei întâlniri dintre oameni şi Pelerini e extrem de frustrantă. Sunt Pelerinii buni sau răi? Sunt ei, vizavi de umanitate, „scarabeul în muşuroi” sau „dihorul în cotineaţa de găini”?
Practic, Arkadi şi Boris Strugaţki ne permit să ştim exact atât cât ştiu şi personajele cărţii, fără a avea acces la o evoluţie ulterioară în cazul „copiilor găsiţi“, aşa cum se preupune că vor avea personajele cărţii. Unele mistere sunt făcute să rămână impenetrabile şi învăţătura cea mai importantă ar trebui să vină din modul în care ne vom accepta ignoranţa, înţelegând doar ceea ce putem.
„Scarabeul în muşuroi” a fost, la Bookfest, cu 400 de exemplare vândute, unul dintre best-seller-urile târgului. Romanul a mai apărut la editura Nemira, în 1993, unde a fost tradus şi „Valurile liniştesc vântul”, în 1994.
[...] CATALIN STURZA - (Bookiseala) Universul la amiaza. „Scarabeul în musuroi”, de A.&B. Strugatki [...]