(De pe Net) Teheran şi Chişinău: două motive, nu unul, pentru a nominaliza Twitterul la Nobel
July 8th, 2009
De acord cu Mark Pfeifle, în acest articol, există motive pentru care Twitter ar putea fi nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Rolul jucat de Twitter în timpul revoltelor din iunie de la Teheran a fost unul crucial; fără Twitter n-am fi auzit de Neda Agha-Soltan şi nici de alte zeci de oameni bătuţi, arestaţi şi ucişi în timpul represaliilor.
Ceea ce nu spune însă Mark Pfeifle este că Twitterul a jucat un rol asemănător în timpul revoltelor din aprilie de la Chişinău. Practic, manifestaţiile stradale din Chişinău par un model pentru ceea ce s-a întâmplat la Teheran: în primă fază, opoziţia acuză fraudarea alegerilor şi locuitorii capitalei ies în stradă; autorităţiile blochează imediat telefoanele, televiziunea şi radioul sunt sub control guvernamental, şi atunci tinerilor ieşiţi să protesteze le rămâne, pentru a comunica între ei şi cu lumea de afară, doar Twitterul.
„Când jurnaliştii tradiţionali au fost forţaţi să părăsească ţara, Twitterul a devenit o fereastră pentru lume prin care s-au văzut speranţa, eroismul şi onoarea”, scrie Mark Pfeifle. Exact aceleaşi calităţi au văzut cei care au privit spre Chişinău prin fereastra #PMAN de pe Twitter în luna aprilie. Să fie, în ochii Occidentului, Mahmoud Ahmadinejad un dictator cu coarne, în vreme ce Voronin rămâne doar un democrat puţintel mai radical?
[...] şi „Teheran şi Chişinău: două motive, nu unul, pentru a nominaliza Twitterul la Nobel” pe [...]