(Meta) Câteva reguli de comunicare: bâtele şi pistoalele la garderobă
July 3rd, 2009
În Japonia există anumite spaţii unde oamenii stresaţi şi furioşi se pot descărca. Vine muncitorul în costum de la birou, ia o bâtă de baseball şi sparge nişte farfurii. Sau ia pistolul şi sparge nişte sticle. Stă acolo până îi trece supărarea. Nu se ştie ce-şi imaginează el în timp ce devastează decorul, poate vede în fiecare farfurie mutra şefului sau pe-a clientului sau poate vede doar roşu peste tot. Important e că omul iese de acolo răcorit, aproape ca nou.
În România nu există astfel de locuri, deşi clasa oamenilor care lucrează în companii e tot mai largă iar stresul lor e tot mai ridicat. Ar putea ieşi de aici un dublu beneficiu. Cineva ar deschide o afacere profitabilă, pentru că fiecare jumătate de oră de spart bibelouri ar costa atâţia lei. Iar clienţii ar avea şi ei de câştigat, pentru că ar merge acasă mai calmi şi a doua zi ar lua mai uşor viaţa în piept. Întreaga societate ar avea, în cele din urmă, de câştigat, pentru că ar fi mai puţină violenţă domestică, mai puţini copii maltrataţi de părinţi, mai puţini oameni gata să sară din pantofi în butoiul cu alcool. Afacerea asta ar lua, poate, din clienţii crâşmelor, eliminând efectele secundare ale beţiilor la crâşmă.
Şi ar mai avea o asemenea afacere un efect secundar: ar fi mai puţini oameni furioşi care comentează pe siteuri şi pe bloguri. E incredibilă furia unor comentatori, ura cu care se reped la autorul articolului, suspiciunea cu care privesc fiecare virgulă şi fiecare cuvânt. Eu unul văd aici doar pornirea de a sparge nişte sticle, sub protecţia anonimatului. Însă blogurile n-ar trebui să îndeplinească această funcţie, de loc pentru vărsat nervi prin devastare. Fie şi pentru faptul că dvs, comentatorii, nu plătiţi la intrare o taxă pentru aşa ceva.
Pentru comentatorii blogului de faţă va exista o singură regulă de comunicare: bâtele şi pistoalele se lasă la intrare. N-aveţi ce căuta cu vorbe urâte şi cu nervi în spaţiul de comentarii. Cine foloseşte apelative zoologico-anatomico-mistico-genealogico-sexuale către autorul blogului sau către alţi comentatori e afară (i se şterge comentariul) şi e banat. Fără boi, fără morţi, fără sfinţi, fără componente anatomice.
Cine se enervează şi-şi manifestă nervii altfel decât într-o formă retorică şi într-un scop argumentativ e, de asemenea, afară. Dacă vreţi să înţepaţi, fiţi, cel puţin, inteligenţi. Efortul de a fi inteligenţi vă va transforma furia în altceva. Pentru aceasta v-aţi şi aşezat de la bun început la masa de scris, pentru defulare puteţi găsi, altfel, o grămadă de sticle de spart.
Pentru autorul blogului există, de asemenea, o regulă de comunicare: va răspunde comentariilor care i se vor părea inteligente/provocatoare şi se va adresa la persoana a doua plural, cu „dvs”, celor care îi fac onoarea să-l citească şi să-i comenteze ideile. Excepţie vor face acei comentatori pe care-i cunoaşte personal şi/sau care îi sunt prieteni apropiaţi: ei vor încasa din plin câte un „tu”.
Interesant!
Metoda descrisa mai sus e una cathartica.
catharsis - (psihan.) efect terapeutic obtinut prin descărcarea unei trăiri refulate. (< fr. catharsis, gr. katharsis).
Exista o meditatie activa, impartita in 5 stadii numita “meditatia dinamica”, cu suport muzical downloadabil de pe internet, in care, al doilea stadiu, de aproximativ 10 minute, este unul cathartic. In acel stadiu se pot exprima orice trairi refulate sau reprimate nu neaparat agresive. Meditatia se poate “face” regulat fiind o metoda relativ gratuita. Se intampla organizat si in Romania, in Bucuresti si Brasov. Se pot face chiar “maratoane” de 7, 14 sau 21 de zile consecutive.
In psihologia umanista sau alternativa exista multe metode cathartice bazate pe respiratie dar acestea presupun frecventarea unui terapeut care sa ghideze catharsisul.
Metoda de mai sus este nenecesar de distructiva si cu un ridicat nivel de risc. Mai usor si mai putin distructiv e sa “bati” o perna sau sa strigi in ea, decat sa spargi farfurii.
Nu e nevoie decat de un spatiu relativ larg, un cd-player si o perna, doua, trei, dupa nevoi
[...] In Japonia exista anumite spatii unde oamenii stresati si furiosi se pot descarca. Vine muncitorul in costum de la birou, ia o bata de baseball si sparge niste farfurii. Sau ia pistolul si sparge niste sticle. Sta acolo pana ii trece supararea. Nu se stie ce-si imagineaza el in timp ce devasteaza decorul, poate vede in fiecare farfurie mutra sefului sau pe-a clientului sau poate vede doar rosu peste tot. Important e ca omul iese de acolo racorit, aproape ca nou, scrie Catalin Sturza pe blogul sau. [...]
[...] rosu peste tot. Important e ca omul iese de acolo racorit, aproape ca nou, scrie Catalin Sturza pe blogul sau. Click aici pentru a citi mai departe…Revista Presei .EU - Alte StiriTestamentul lui Michael [...]
Sper sa stabiliti un trend printre celelalte bloguri si site-uri “cu pretentii”. Bun venit in RSS-ul meu.
@dan: tk u! despre pretentii… poate cultura in sine e un subiect pretentios. si limba romana scrisa corect e la fel. alte pretentii nu am.