(Opinii) Pâine albă, pâine neagră. Paradoxuri ale postcomunismului
July 2nd, 2009
Tot ce putea fi mai bun înainte de 1989 era o pâine albă, pufoasă şi, eventual, caldă. Tot ceea ce putea fi mai rău era o pâine neagră, de secară/graham, de care lumea era sătulă până peste cap.
Tot ceea ce poate fi mai rău, pentru sănătatea omului capitalist din anii 2000, e o franzelă pufoasă. Aceasta se transformă într-o adevărată bombă dacă, Doamne păzeşte!, mai e şi caldă. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru românul capitalist postrevoluţionar e o pâine neagră, de secară/graham, pentru care lumea se bate la magazin.
În iepoca odioasă, oamenii erau gata să se calce în picioare pentru un litru de lapte cu grăsime, de la ţărani. Laptele de la ICIL era prelucrat şi nu avea deloc grăsime. Comuniştii erau înjuraţi pentru că scoteau totul din el. Mai cumpără cineva astăzi lapte cu mai mult de 1,5% grăsime? Nu, pentru că face rău sănătăţii. Românii consumă cu cea mai mare plăcere laptele cel mai slab şi cel mai puţin gustos, atunci când nu preferă chiar laptele de soia.
Carnea cea mai bună (şi rară) era cea de porc, pe care o obţineai pe sub mână, de la abator, sau de la o rudă cu casă şi curte la ţară. Lumea se bătea pe şorici şi pe jumări şi era, în schimb, sătulă de carnea de pui şi de peştele oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uită acum la carnea de porc. Puiul şi peştele, însă, da! Acestea sunt alimente uşoare cu care se trăieşte bine.
Unul dintre motivele pentru care Ceauşescu era înjurat cel mai tare era faptul că tăia curentul oamenilor. Acum, întraga Românie stinge, benevol, lumina de Ziua Pământului. Stăm pe întuneric şi ne simţim ecologişti. Mai mult, ni se recomandă să facem, pe cât posibil, economie de energie electrică, să ţinem aprinse cât mai puţine becuri, să punem în funcţiune cât mai puţine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai firesc.
Regimul comunist era odios pentru că ne limita anumite libertăţi. De pildă, ne interzicea să corespondăm cu rudele sau cu prietenii din străinătate. Acum, cei care lucrează în birourile corporaţiilor nu mai pot coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul şi yahoo emailul sunt interzise, cel puţin în timpul orelor de program. Iar programul nu ţine, ca pe vremuri, doar opt ore, în special dacă există o concurenţă între departamente, cine depăşeşte primul norma de afaceri. Mulţi angajaţi susţin că aceste restricţii sunt fireşti. E normal să li se interzică să întreţină corespondenţe private, de ce să piardă ei preţiosul timp al marelui binefăcător corporatist?
Iar dacă managementul citeşte corespondenţa de serviciu a angajaţilor, cu atât mai bine: conducătorii au dreptul să ia măsuri pentru a asigura bunăstarea perpetuă a firmei, pentru a depista elementele leneşe şi pentru a preîntâmpina eventualele acte de sabotgaj.
Omul comunist mânca, de voie, de nevoie, dietetic, însă tânjea după o mâncare gustoasă. Omul capitalist are la discreţie mâncarea gustoasă şi şi-o interzice. De ce? Pentru că ţine la siluetă şi urmează indicaţiile medicilor. Din proprie voinţă, românul postrevoluţionar îşi bagă acum pe nas pâinea neagră, lapte degresat şi pui leşinaţi, îşi opreşte singur curentul, renunţă benevol la propriile drepturi, îşi lasă corespondenţa la îndemâna şefilor şi susţine sus şi tare că toate aceste lucruri sunt cât se poate de fireşti. Ba, mai mult, că privaţiunile îi fac şi o mare plăcare.
Este o diferenta mare intre ce a fost si ce este acum. Aceasta diferenta consta de fapt in puterea de a alege. Acum pot alege daca vreau sa stau pe intuneric sau nu, acum pot alege daca vreau sa mananc carne de porc sau nu, acum pot alege daca mananc dietetic sau nu. Atunci nu puteam alege…imi erau impuse, iar accesul la alternativa era foarte greoi. La o abordare simplista este un paradox, dar privind un pic mai atent sunt doua sisteme complet diferite in cadrul carora comportamentul uman nu poate fi comparat.
important e ca putem alege. si uite ca multi aleg ceea ce parea in comunism o aberatie. dar mult mai multi nu aleg asta
pai asta a fost greseala lui Ceausescu: n-a stiut sa ne explice ca lumea despre ce e vorba. cum s-ar zice, n-a avut PR suficient de bun. altfel, era inaintea corporatistilor si ecologistilor de azi cu vreo 30 de ani. cum sa nu-l plangi?
[...] la o ruda cu casa si curte la tara. Astazi, se traieste bine cu pui si peste, scrie Catalin Sturza pe blogul sau. Citeste mai [...]
Sunt foarte multi care cumpara carne de pui si peste, sa fim seriosi.
Painea neagra era si este foarte buna si mult mai sanatoasa decat cea alba care de fapt este amidon. Soia este recunoscuta acum pt calitatile ei, iar inainte de 89 era hulita.
De ce? Doar pentru ca nu aveam alternativa. Acum o avem, dar multi nu-si permit sa cumpere.
Despre peste, ce sa mai vorbim…..
Ma bucur ca s-a scris acest art, pt ca exista mult adevar in el.
Poate ca e mai important nu ca exista posibilitatea de a alege ci faptul ca unii au inteles ca nu tot ce se comercializa mai demult era nociv. Cate “E-uri” sunt acum in conserve si cate erau atunci?
Mai am si eu doua exemple(m-am gandit si eu indelung la chestia asta)
1. Soia. Vai ce scarboasa era in salam, acum mancam fripturi de soia, ca deh, suntem vegetarieni. Si sosuri cu soia, la restaurantul chinezesc.
2. Cicoarea. Vai ce scarboasa era cafeaua cu cicoare ,acum doar asta am bea, ca deh, mai putina cofeina, etc, noi o cautam
etc…
Sincer imi vine sa te injur pt prostiile si generalitatile pe care le-ai debitat. Uitate ca in Romania avem cea mai mare rata de infarct miocardic si obezitate din UE, si asta datorita alimentatiei si lipsei de miscare si informare. Doi la mana, nu generaliza ca pe vremea lu ceasca mancam sanatos desi fortat si stateam pe intuneric fortat ca n-aveam curent, nu puteai sa corespondezi sau sa pleci in strainatate, etc. Nu mie dor de painea neagra de atunci si de faptul ca stateam 2 ore la coada sa o iau proaspata, lucru valabil pt ulei, carne, unt, totul pe cartela iar dupa 2 zile daca n-o mancai puteai sa bati cuie cu ea. Nu mie dor de cozile de la lapte la care stateam dde la 4 dimineata. Nu mie dor de taiatul curentului la ora 22 si ca stateam la lumina lumanarii sa citesc o carte sau sa ascult Europa libera pe niste baterii lesinate. Acum poate ca ma simt ecologist daca sting lumina de ziua pamantului, dar o fac pt ca vreau eu, in acealsi timp pot naviga pe internet cu lumina stinsa sau vedea un film sau asculta muzica, sau chiar sa ma uit la tv daca asta vreau. Nu-mi placea ca in vacanta de vara trebuia sa merg 2-3 saptamani la practica si anume la cules de porumb, sau mai stiu si eu ce munci agricole. Ai mei nu aveau bani sa dea un cartus de Kent sa-mi obtina o scutire medicala sau mai stiu si eu ce subterfugii foloseau cei “Smecheri”. Dar sa nu divaghez, din pacate mancarea gustoasa de acum la care faci referinta e plina de E-uri pe care nu le controleaza nimeni, nici pe atunci nu stiu ce continea salamu’ cu soia, diferenta e ca atunci nu aveai de ales, luai ce gaseai si asta dupa o lupta crancena la cozi, iar acum poti sa alegi, poti PLECA din tara daca esti CAPABIL sa dovedesti ca ai valoare si alti sa te caute si aprecieze.
Imi amintesc cum supuneau unii pe vremea lui Ceausescu: “Al dracu a mai construit un canal”, acum plangem dupa sistemul de irigatii.
Cred că exemplul cu soia este cel mai relevant pentru mine. O aud și acum pe maică-mea: „Ah, iar salam din ăsta de 2 bani cu soia…”.
Sau na, sucurile. Taică-miu făcea suc cu storcătorul, din mere, morcovi și ce mai prindea. Și dacă nu găseau Pepsi-Cola la alimentară, eram trist. Acum fug de ele ca de otravă și-mi fac sucuri și limonade naturale cel puțin 1 dată/zi.
@nu_mi_e_dor: nu spun, in nici un fel, ca “era mai bine pe vremuri”, observ doar ca niste tendinte mult-blamate au revenit, intr-o forma care de aceasta data e destul de populara.
tendintele astea sunt, acum: alimentatie sanatoasa (cu paine neagra), ecologie (cu economie voluntara de energie), disciplina si spirit de sacrificiu corporatiste (cu incalcari ale drepturilor individiuale).
@b, @donache: sigur ca diferenta e imensa, nu iubesc nimic la sistemul de dinainte, intr-adevar, acum poti alege si cel putin ai satisfactia sa urmezi anumite restrictii pentru ca asa vrei tu…
Salut,
Ai uitat sa mentionezi de reciclare. Cand eram copil tin minte ca adunam toate borcanele si sticlele goale de prin casa si le duceam la reciclat. Si chiar merita, faceam bani buni cu asta
Acum unii viseaza cu ochii deschisi la asa ceva. Dar ce sa-i faci daca s-au inventat sticlele de plastic.
Eu cred ca in mare ai dreptate. Da, comparatia cum ai afisat-o pare neverosimila, dar daca ne rezumam doar la fapt, cam asa era.
La ce ne ajuta faptul ca avem “puterea” de a alege? Mie nu-mi ajuata asa mult, uite citi tzarani cu merzane au aparut acum si te scuipa la semafor. Si cozile de la piine de dinainte cind sateam 2 ore? Ei bine, am stat saptamina trecuta 2 ore sa-mi pun o viza pe buletin, la o coada de 10 persoane. Macar la piine erau 50-100 de oameni pe vremuri.
Cum s-ar zice, aceeasi Marie cu alta palarie. Probabil ca sintem prea ipocriti sa recunoastem ca atunci nu era dracul chiar asa de negru.
paradoxuri dragute si e dragut ca ai folosit o tehnica pur expozitiva fara a incerca sa analizezi multifatetat cauzele. ai fi un bun regizor. oricum cauzele nici nu sunt foarte intricate si tin de o cultura a fricii induse insidios intr-un climat de asa zisa libertate. comunistu era destul de franc cu sine si cu tine: ai ceea ce-ti dam. Capitalistul te face subliminal bombardandu-te cu imagini si recomandari ale medicilor si formandu-ti un set de complexe si frici care induc aliniere. pac pac. parerea mea.
daca in comunism mancai paine neagra finca n-aveai de ales, acu mananci paine neagra, evident mai scumpa (aici e miza), pentru ca ti s-a indus frica de painea alba (mai ieftina). nu e nimic mai bun pe lume decat o bucata de paine alba proaspata, niste parizer si mustar. nu stiu cum sa zic, dar bunicii si parintii nostri au bagat parizer in ei de n-au mai stiu t de ei si traiesc batraneti normale. dar ce sa-i faci, in capitalismul hedonist frica de moarte e la culmi neintalnite in istoria umanitatii. asa ca, bucurati-va de albusurile voastre si de painea voastra neagra facuta tot din faina alba si de zaharinele voastre, copii ai fricii. stiu ca io o fac.
Reciclarea in general. Economisirea.
Obiceiul de a merge cu punga în buzunar.
Am descoperit de curînd, în nşt materiale comerciale occidentale dsp reciclarea căldurii (şi a energiei) faza cu “mai trageţi un pulover deasupra” exprimată dst de similar cu indicaţia lui Ceauşescu, care ne-a cutremurat într-atît la vremea ei…
C. a fost un uimitor vizionar tehnologic, dar l-a omorît practica… socială.
Dar asta e poate un topic aparte, care merită modulat atent, ca să nu-ţi sară în cap anticomuniştii de serviciu, la fel de răi ca activiştii de “dinainte” (ba chiar mai răi, întrucît azi au o mai mare libertate de a evita cariera de politruc)
[...] Tot ce putea fi mai bun inainte de 1989 era o paine alba, pufoasa si, eventual, calda. Tot ceea ce putea fi mai rau era o paine neagra, de care lumea era satula pana peste cap. Tot ceea ce poate fi mai rau, pentru sanatatea omului capitalist din anii 2000, e o franzela pufoasa. In epoca odioasa, oamenii erau gata sa se calce in picioare pentru un litru de lapte cu grasime, de la tarani. Mai cumpara cineva astazi lapte cu peste 1,5% grasime? Carnea cea mai buna (si rara) era cea de porc, pe care o obtineai pe sub mana, de la abator, sau de la o ruda cu casa si curte la tara. Astazi, se traieste bine cu pui si peste, scrie Catalin Sturza pe blogul sau. [...]
Dragutz si intrigant jocul de idei, expunerea: probabil ca multi dintre noi l-a facut la un moment dat, doar pentru a vedea reactia celorlalti; pentru a vedea ce amintiri mai au despre comunisti; cat de vii sunt inca… Dupa cum se vede din comentarii, pe multi ii ia repede gura pe dinainte.
@izidore: cauzele o sa le depistati voi. sau le depistam cu totii. e un subiect de gandire. important e sa constatam o realitate. cred ca ai dreptate, poate fi si ceva manipulare de piata la mijloc, spre produsele astea bio-expensive-care-amana-inveitabilitatea-mortii.
@florin: lasa-i sa-mi sara in cap, m-am obisnuit cu trolii. interesant e ca oamenii, comentand, isi pun probleme. cei mai multi nu fac decat sa reia evidente expuse in text, dandu-le sub forma de descoperiri ale lor impotriva textului, insa sunt si unii care fac un pas, doi, trei dincolo de text. pe acestia ii citesc cu placere, chiar daca ma injura.
Hai sa mai bagam diferente > Atunci secretarul de partid umbla cu Dacia, acum are Q7 ..atunci era familist convins, cu nevasta acra de fatada si cu duduia amanta numai pe furis..acum n-are nici o problema in nici o directie .
Si atunci erau mai putini activisti - acum sunt cirduri, cirduri si muuult mai flaminzi.
Atunci nu aveau curaj sa fure atat ,cei mari stiu de ce …era o limita iar acum n-au limite si nici control!
Am 40 de ani si stiu ca nu era mai bine atunci, pentru ca le-am servit pe toate…dar am inca dubii in ceea ce priveste mai bine , acum …cand fratii capitalisti isi dau arama pe fata - cand pentru datoriile bancilor plateste o natie intreaga…iar la impartitul profitului , respectivele banci au uitat sa-l imparta cu fraierii co-platitori…
Articolul tau ilustreaza perfect forta propagandei, sa nu uitam ca Ceausescu pierduse acest razboi, nu numai ca nu mai avea credibilitate dar oamenii ii urau si vocea…Comunismul s-a scufundat intr-o mlastina de coruptie ale carei urmari le vedem azi. Apropos, stie cineva exact din ce e facuta painea Graham, cea recomandata de dieteticieni (dieta a devenit, practic, o religie !) ?
@cornel: interesanta idee. da, mancatul asta sanatos ar putea fi un fel de religie a zilelor noastre, iar convertitii sunt, cum altfel, increzatori si fericiti.
Au trecut 20 de ani (numai), dar generatiile s-au schimbat si unghiul din care privim la fel.
Problema (comparatia) este falsa de la cap, ca pleaca de la premise false. Nu stiu virsta ce o aveti, dar pare ca e sub 20 de ani. Nici eu nu-s prea batrin, dar apucat ceva din epoca de aur. SI chiar daca parintii ne fereau de probleme cautind sa ne faca viata frumoasa, iata ce imi amintesc:
-cartele pentru tot sau daca nu aveai cartela erai arondat la o alimentara unde erau liste. 1l de ulei de persoana, 1 pachet de unt de familie, 1Kg de zahar de persoana parca 10 oua de persoana (citeodata le primeai sparte, in borcan “Daca vrei cucoana!”, 1/2 Kg de faina, 1/2 kg de orez… De unde ciocolata, fructe exotice, iaurturi de nu stiu cite feluri.
Painea cartelata in toata tara, mai putin Bucuresti. Tin minte trenurile pe linia Bucuresti -Rosiori-Caracal, Bucuresti-Buzau, Bucuresti-Pitesti (personale)atit de inghesuite, pline cu tarani ce carau saci de paine-fiecare avea minim 3-4. Veneau cu rindul si luau pentru citeva familii piine pe 1 saptamana. Iar piinea nu era nici alba, nici neagra, ci ceva de o culoare nedefinita, citeodata necrescuta si tare beton.
Mai tin minte cum am petrecut o saptamana la SIbiu cu tata si ce am mincat: paine abia ne dadea ceva ce se chema “cozonac ardelenesc”. Mezeluri cu mare greutate vreo 300 gr. La restaurantele cu Autoservire-”Impinge tava” niste meniuri extrem de ciudate si neapetisante.
Care pui? Nu se gaseau pui decit cu cozi imense si cu mare inghesuiala (de multe ori iti lasai pe acolo caciula sau palaria, nasturii de la haina). De cele mai multe ori gaseam faimoasele tacimuri: gituri, coaste picioare si capatini. Daca prindeai ceva aripioare era bine. Despre piepturi, pulpe, sa fim seriosi, numai pe sub mina, daca aveai ceva rude prin alimentatie. Puii intregi? desigur, faimosii “Petreusi” cite 2-3 la o punga de 1Kg. Peste congelat, da niste putreziciuni ce ti-l dadeau obligatoriu linga ratia de zahar si ulei.
Cafea? amestecul ala de ce se chema nechezol de abia mirosea a cafea.
Doamne ce de bancuri mai erau si stiam atunci vis-a vis de mincare. Bula a trecut la Islam si il cheama acum As hali Salam da nam. Sau specia de pui creata de romani cu 10 aripi si picioare si 3 capete ce se cheama TACAMURI. Sau anunturi: schimb scobitori folosite la un capat contra hirtie igienica folosita pe o singura parte. Sau noul fel de mincare tocanita din tacimuri de peste. Si cite altele.
Curentul atunci se intrerupea de 2-3 ori pe zi.
Ce frumos era sa te scoli dimineta sa pleci la servici si sa te imbraci la luminare (daca aveai, ca si astea erau rare). Ajunsesera la mare cautare niste lampi cu carbid. Nici lampi cu gaz nu erau: gazul nu se gasea sau co mari cozi, sau il foloseau ca inlocuitor de benzina. Sticle de lampa si fitil la fel nu se gaseau. Imi amintesc ca odata, nu stiu prin ce sat am gasit sticle de lampa si fitil. Dar a tyrebuit sa pierd vreo 2 ore sa dau telefon sa o intreb pe mama ce numar trebuie, sa ma intorc la magazin sa iau 2 sau 3 sticle, 2m de fitil si cu mare grija sa le port in rucsac. Nu s-a bucurat de alte cadouri din excursia asta, cit de sticlele de lampa si fitil. A dat si pe la vecini. Iar reprosurile au fost ca trebuia sa iau 5 metri.
Pasta de dinti? Sapunuri? Incaltaminte din piele?
Bere? Haha. Ce nebunie sa bei o halba de bere. La sticle nu mai vorbesc. Ca nebunie era inainte de sarbatori (1 Mai, 23 August) cind aducea bere.
Scriu si imi vin in minte altele.
Mergeai la restaurant si vreai sa bei o bere. Ti se spunea numai cu mincare. Si ce pot minca? Azi avem de post numai: fasole sau ghiveci, ciorba de legume. Ciorba? O zeama lunga prin care fugeai cu lingura dupa vreo bucatica de cartof sau 2-3 boabe de mazare. In zilele cind era cu carne cereai ciorba de vacuta sau de pui. Carne era microscopica. Fripturile? vai mama lor, pline de zgirciuri, piei si os. Da stiu ca toti ce lucrau la un abator furau de rupeau si dadeau la schimb celor ce lucrau la fabrica de ulei (care furau ulei) sau la fabrica de zahar(care furau zahar), sau mai vindeau prin vecini. Dar si asta era riscant, ca de te prindea riscai ani buni de inchisoare.
Cautati pe net razboi pe Calea undelor si undeva sunt niste secvente cu cozile de afara si alimentara goala.
Imi mai amintesc de nebunia care era la TIB in pavilionul central la industria usoara romaneasca. Ce inghesuiala era sa vedem produsele alimentare. La Telejurnal a lui Andries este foarte adevarata.
Stiu ca veti sari pe mine, dar nu putem compara ce nu se poate compara.
Elev si student fiind am petrecut luni de zile pe cimp la adunat recolta. Noroc ca eram din provincie si ne sareau defilarile si nici de vizite de lucru n-am avut parte “decit” de 2 ori.
Raspuns la raspunsul dat lui NU MI-E DOR.
Nu e vorba de tendinte ce revin sau sunt de actualitate. Atunci nu aveai alternativa, nu aveai ce sa alegi. Atunci era TVR1 pentru toata tara si TVR2 pentru Bucuresti si in jur un pic si nimic. Ba nu, mai erau antenele spre bulgari, sirbi, unguri, fiecare unde traia si ce putea prinde. Azi numai posturi romanesti sunt peste 20, plus cele straine, unele subtitrate. Atunci radio programul 1,2-muzica simfonica,3, radio vacanta vara si cam atit. Plus Vocea americii 2-3 emisiuni pe zi, BBC, Deutche Welle, EUropa Libera. Bruiate, prost auzite, iar daca te prindea sau te spunea cineva intrai la propaganda impotriva sistemului. Azi pe fm nenumarate.
Se poate compara una cu alta? Nu. Poti spune ca atunci era o tendinta si astazi alta sau se revine la cea de atunci?
Acum pot alege sa cumpar 2-3-4 tipuri de piine. Atunci imi spunea tata: A venit painea!
Intru si aleg pui, porc, curcan, rata, bou, vitel. Atunci venea tata si spunea am stat 2 ore si am luat niste carne. Mi-a dat si juma de Kg de os (un os gol si lucios, ca si acum ma intreb cum faceau de-l cuartau asa).
Ce puteai alege atunci?
@stefan: va multumesc pentru amintiri. referitor la varsta mea, am sa va lamuresc scurt: sunt nascut in mai 1980.
s-a mai pus aceasta problema a libertatii de a alege ca diferenta fundamentala intre cele doua sisteme, de acord cu observatia intru totul.
Da, esti tinar, dar umbla in adinc in amintiri din acea copilarie. Poate la 6-7-9 ani nu intelegi. Dar ce iti amintesti?
Port in mine o amintire dureroasa de atunci. Eram la TIB in 86-87. In Pavilionul central sus, unde era expusa mincarea. Frumos, estetic si apetisant. Nu mirosea ca era protejata de geamuri de 8 10 mm sau mai mult. Fara geam totul ar fi disparut imediat. Noi eram o gasca de studenti si intrasem pe baza carnetului de student-gratuit. In fata mea (mai bine zis linga mine) o mama ce-si proteja copilul de 6-7 ani si-i spunea, uite, mama, acolo e salam de Sibiu, acolo e pateu in sul, acolo brinza, cascaval si acolo e babic si ghiudem (AM si acum imaginea bucatii alea din expozitie). Iar copilul o intreaba: “ce e aia Salam de Sibiu? Dar giubem-ul?” Instantaneu mi-au dat lacrimile, gindind ca pentru acei copii din limbaj vor dispare anumite cuvinte si notiuni.
Sunt multe de spus si nu e numai libertatea de a alege. Dar si libertatea de a scrie, vorbi, calatori, citi.
Cit despre amintiri… Ele fac parte din noi cei ce le-am trait si sunt istorie pentru noua generatie, dupa cum razboiul a fost istorie pentru noi si amintiri pentru parintii si bunicii nostri.
N-avem ce face, viata merge inainte si generatiile se succed.
@stefan: o, imi amintesc foarte multe lucruri. aveam 9 ani la revolutie, intr-adevar, ceea ce inseamna ca am fost soim al patriei, pionier, ca am prins cozile si ca am amintiri din anii ‘80 comunisti extrem de vii.
nu am sustinut nici o secunda (o repet, am scris-o si in alte raspunsuri catre comentatori) ca acele vremuri erau cumva mai bune sau ca avem ceva de regretat de atunci.
diferente subtile pentru fiecare exemplu gasit de mine exista, si dvs punctati foarte bine cateva dintre ele. insa, totusi, ganditi-va, cand despachetati painea neagra, feliata si sanatoasa, luata de la supermarket: nu e aceasta paine, pe care acum o alegeti de bunavoie, ceea ce detestati cel mai tare pe atunci?
cuvantul cheie este “a alege”, ati sesizat-o si dvs. nu este un text despre cat de bine era pe vremea comunismului, ci despre resorturile subtile din spatele alegerilor pe care le facem. e o provocare pe care v-am lansat-o dvs, cititorilor, sa (va) analizati aceste resorturi.
@stefan: Buna evocarea muncilor patriotice, ipocrit zise si “voluntare”. Caci iata: acum e trendy sa fii ecolog si sa cureti cite un versant cu ong-istii, asa, “voluntar”… Evident, nu e constringere, de cele mai multe ori e oportunism… si dar-ar Domnul sa fie si niste idealuri sincere pe acolo, voluntar exprimate.
Alminteri: intelectualii romani (hai sa zicem de drp.) au avut un deceniu intreg (anii 90) la dispozitie ca sa condamne, sa explice, sa dezvaluie. Au tocat gramezi de bani din burse si granturi, ca sa se pricopseasca ei. Toti pateticii au compromis cauza anticomunista prin incropeli de tip Memorialul durerii. Dupa 2000, o data si cu perisarea iluziilor, s-a oficializat Ostalgia, au aparut curiozitatea naturala a tinerilor si neincrederea acestora in propaganda exagerat antistingista (a unor farisei dovediti ca au colaborat cu Securitatea).
Ce viziune asupra trecutului va predomina in deceniul urmator? Sa speram ca o nuantare, o detaliere, o panoramare cit mai nepartinitoare. Marturiile noastre, ale celor de peste 40, sint absorbite ca un burete de tineri: cultura foamei, a cozii, folclorul bancurilor… M-am convins totusi ca vaicareala si incrincenarea ne pot scadea din credibilitate. Putem recupera pierderea din anii 90 cu un ton echilibrat… si mai ales fara pagubitoarele “ce stii tu bai putza”. Legea firii e ca “bai putza” ne ingroapa si arunca pamintul peste noi. Dupa care scrie istoria cum stie el…
@ Catalin Sturza :Poate ati vrut sa spuneti ca anumite tendinte revin, ca multe se schimba in timp si ca unele considerate bune acum nu mai sunt asa. Perfect de acord. Numai ca perioada la care se face raportarea este nefericit aleasa, ca sa nu zic gresita din punctul meu de vedere. Atunci nu puteai alege, luai ce gaseai (se zicea « SE DA », desi evident ca plateam).
Acum avem impresia ca alegem, dar cita alegere voluntara este si cita impusa subliminal prin reclamele agresive. Ca una sau alta din persoanele temporar celebre maninca una sau alta, hop si noi. Ca « un grup de cercetatori de la …. » a stabilit ca laptele de vaca nu mai e bun, hop, trecem la lapte de soia, fara sa stim insa ca acel grup a fost platit de un consortiu ce promoveaza laptele de soia (e doar un exemplu, dar….). Mincati iaurtul cu omega 3 sau oua cu omega 5, sucul de nu stiu ce natural (iar cind citesti pe eticheta : esenta identic cu aroma de, EXXX, EYYY, indulcitori etc).
Sau si mai si, mergi la Mc Donald, iei un Big Mac, o portie mare de cartofi, dar bei un Pepsi Diete sau Cola Diete. Painea facuta de bunica sau de matusi la tara in cuptorul din curte avea : apa calduta, sare, faina de griu macinata la moara din sat sau la 3 sate distanta ca acolo face faina buna, drojdie. Atit. Iar cind o scotea din cuptor stiam de la 200 m distanta de miros. Painea « sanatoasa » cu care suntem imbiati in magazine pe linga cele 3 de mai sus are tot felul de alte substante :zer de lapte, emulgatori (ce-or fi astia nu stiu), alte Euri. Deci cit de sanatoasa e ? Cit de biologice sunt rosiile sau vinetele sau ardeiul cu care suntem imbiati ?
Totul e relativ si depinde din unghiul din care privim. Daca ne vom apropia mai aproape de ceva vom avea surprize si unele sigur neplacute. La inceputul anilor 90 toti beam sucuri indulcite cu nutrasweet sau aspartam de la dozator. Apoi au scris nu stiu pe unde ca aspartamul e cancerigen si dozatoarele au inceput sa dispara, dar au aparut sucurile tutti frutty si imperiul fratilor Micula. Nu ca as fi conspirationist, dar e razboiul inte companii pentru piata.
De mult intrebarea mea de baza este : Cine cistiga ? Cine are interesul ? Eu stiu ca sunt platitorul , perdantul totdeauna. Un exemplu relativ recent. Romania este una din putinele tari din lume cu cota unica de impozitare. Ambalat frumos de politicieni, infatisat la fel de frumos de ziaristii formatori de opinie (cei ce sunt toata ziua pe sticla : Cristoiu, CTP, Horia Alexandrescu, Nistorescu, Hurezeanu). Cine sunt cistigatorii ? Cei ce au facut legea si cei ce au promovat-o. Toti cu salarii ce ating sau depasesc 100 milioane vechi. Inainte, la aceasta suma plateai 40% impozit, deci 60 in buzunar si 40 la stat. Acum 16% impozit, adica 84 in buzunar si16 la stat. Un cistig imediat de 24 milioane. In timp ce noi am fost momiti cu citeva sute de mii 1 million maxim si ne-am bucurat si am aplaudat…
Intrebare : Daca mass-media toata, de la un cap la altul nu s-ar fi lasat momita (eufemistic vorbind-cumparata in realitate) si ar fi prezentat acest calcul elementar in fiecare zi la ore de virf si la ore normale, daca ar fi pedalat pe ideea ca nu noi cistigam ci cei ce fac legea oare am fi avut azi impozit unic ? Asta inteleg eu alegere oarecum in cunostinta de cauza. Cind se prezinta ambele fete ale problemei.
@ Florin Dumitrescu. Nu-i privesc de sus pe cei tineri. Daca asa pare din ce scriu imi cer scuze. Ba chiar consider ca e esential sa stie, sa acumuleze si sa judece cu propria minte.
Trebuie sa ne asumam lasitatea noastra din acea vreme, pentru ca orice am spune am fost lasi. Pentru ca a asculta Europa Libera, a spune bancuri politice nu e act de curaj sau disidenta. Suntem datori a le povesti ce am trait noi fara a ne plinge, ci drept, privindu-i in ochi. Trebuie sa ma asculte si pe mine si pe militianul de atunci si pe activistul de atunci. Sa citeasca cartile lui Goma, dar si Odele lui Paunescu. Istoria lui Scurtu si Roller dar si a lui Djuvara si cartile lui Lucian Boia.
Dumnevoastra, eu, altii ca noi am fi mai credibili daca am putea aparea in emisiuni la tv sau chiar am putea intra in dialog la unele emisiuni. Dar oamenii obisnuiti nu au loc la dezbateri. Nu stiu sa poarte lavaliera, sa priveasca la camera, se bilbie si vorbesc ce gindesc…. Noroc cu internetul. Asa ne putem exprima din cind in cind. Dar si aici mai suntem cenzurati. Ma rog, nu ne apar comentariile mereu ba fiindca nu-s la obiect cu discutia, ba fiindca nu vor sa puna invitatul in posturi incomode.
Ei, tinerii de azi, pe baza povestirilor noastre, a cartilor aparute si citite sunt cei ce vor trebui sa scrie istoria. Si da, aveti dreptate, depinde de calmul si de detasarea noastra, de capacitatea de a ne asuma greselile, ca istoria sa fie scrisa corect, fara interpretari ciudate si fara partinire.
@stefan: interesanta observatia despre parerile oamenilor obisnuiti. altfel, senzatia mea e ca oamenii obisnuiti sunt intervievati in anumite emisiuni, in acele montaje “vox pop”,anume pentru a se face de ras. in asa fel sunt decupate cuvintele lor, incat sa para opinii necizelate, de “om obisnuit”.
@florin: sper sa ajungem vreodata la panoramarea despre care vorbesti…
@Catalin Sturza: Eu ma consider un om obisnuit, dar nu un timpit si nici handicapat mintal.
Din cind in cind mai vedem la final de emisiuni (Circotasii de ex) despre bilbele lor in timpul filmarilor, care seaman mult uneori cu cele de care pomenesti. Acelea cred ca uneori sunt special cautate pentru a sublinia ignoranta noastra si desteptaciunea “formatorilor de opinie”.
Dar cred ca experienta de pe blogul personal va spune altceva. Nu spun ca am mereu dreptate, desi de multe ori vreau asta.
Oare numai directorii din ministere pot avea pareri pertinente? Sau numai directorii de ziare? Sau “analistii politici si economici”?
Sa fiu iertat, prin plimbarile mele prin tara si Bucuresti m-am incrucisat pe strada cu actori, cu istorici, dar nu cu deputati sau senatori, nici cu ministri si/sau secretari de stat, nici cu ziaristi. (Nu frecventez cluburile de fite si nici restaurantele de lux. Cind ajung cu treaba in Bucuresti deplasarile le fac cu ITB-ul si cu metroul. E mai rapid decit cu masina personala.) In schimb toti cei pomeniti mai sus au trecut in goana masinii cu sau fara girofar pe linga mine.
Ori daca ei nu merg la magazin ca mine de unde le stiu ei pe toate?
Ma intreb si eu, de, atit.
Noi cica suntem consultati o data la 4 ani. In rest parerile noastre nu conteaza. SUnt ei, alesii nostri ce gindesc si judeca pentru noi. Noi nu mai avem dreptul la opinie, sau daca ne-o exprimam este nula si neavenita, nu stim tot contextul, nu intelegem conjunctura, nu avem toate datele.
Totusi sustin ca un bun moderator va putea genera la radio sau tv niste emisiuni excelente cu niste anonimi, dar pe teme precise. De exemplu despre agricultura cu tarani si mici fermieri, despre turism cu cabanieri, dar si turisti ce au fost in Ro si aiurea, despre impozite cu platitorii de impozite si nu cu cei ce le percep.
Si asta se cheama tot alegere. Dar nu stiu daca va face rating.
@stefan: amuzant. si eu ma intreb in ce dimensiune or trai ministrii si senatorii. cred ca intr-adevar traiesc in dimensiunea lumuzinelor cu girofaruri.
ziaristii nu sunt in limuzine, cunosc eu destui care merg, ca si mine & dvs, cu RATB-ul si metroul. pentru ca e mai rapid sau pentru ca, pur si simplu, masina personala e prea scumpa. sau pentru ca dacia 1310 sta mai mult pe la reparat
dar deja am deviat mult de la subiect… mi-ati dat in orice caz niste idei pe care o sa le dezvolt, poate, mai incolo. acesta e un subiect foarte bun: oare in ce dimensiune or trai oamenii aceia de la tv, care coboara in mijlocul poporului odata la patru ani?
Imi cer scuze de deviere. SUnt principalul vinovat.
Daca v-am dat idei, ma bucur.Dialogul a fost interesant si politicos. Multumesc! Mi-a placut si voi mai intra pe blog.Poate sa-l citesc, poate sa comentez.In ultimul post apreciez mult omul de litere. Exprimarea mea simpla a capatat sub pana unui om de litere o forma mult mai interesanta si atractiva.
Si ca sa inchei in nota subiectului propus imi placea atunci painea neagra calda (cind o gaseam asa), dupa cum imi place acum painea alba buna, de calitate si carnea de porc la gratar.
Stii ceva, daca ai trait acele vremuri, nu poti scrie asemenea aberatii. De asta sunt convinsa ca, fie esti mult prea tanar si n-ai apucat sa simti un pic pe propria piele neajunsurile acelor vremuri, fie ai avut privilegiul sa te nasti intr-o familie care avea un nivel foarte ridicat de trai pe vremea aceea.
Catalin, buna comparatie … eu as vrea sa merg mai departe si sa-ti cer permisiunea sa citez articolul tau intr-un material pe care vreau sa-l scriu despre … Marketing si Internet Marketing. Daca ai cumva varianta engleza ar fi si mai usor.
Numai de bine.
A consuma produse bio reprezinta doar o sursa de sanatate si nu un moft… daca la noi nu se pot fabrica produse bio si trebuie sa le aduce de afara la preturi duble asta nu inseamna ca nu ar trebui sa ne pese de ingrediente si de chimicalele “codificate”
[...] mesajul ăsta pentru punctul d. şi o să vezi că pâinea neagră, deşi e un lucru pe care nu îl vrei acum şi [...]
@stefan Intai trebuie sa citez, pentru a face cunoscut subiectul discutiei
“Toti cu salarii ce ating sau depasesc 100 milioane vechi. Inainte, la aceasta suma plateai 40% impozit, deci 60 in buzunar si 40 la stat. Acum 16% impozit, adica 84 in buzunar si16 la stat. Un cistig imediat de 24 milioane. In timp ce noi am fost momiti cu citeva sute de mii 1 million maxim si ne-am bucurat si am aplaudat…”
Imi pare rau de concluzia ta, si imi pare rau ca sunt multi care considera asta. Din punctul meu de vedere, este o greseala, de ce sa generalizam si sa taiem veniturile oricarui om care a muncit pentru un salariu mare(si hai sa fin seriosi ca in zilele noastre nu e chiar asa mare, cum crezi ca e din start 300-350 de euro sa-i dai pe chirie) doar pentru unii hoti, care au furat, pupat un fund, etc pentru el.
Eu de exemplu ma apropii de acei 100 de milioane lei vechi. Am 26 de ani,evident ractia va fi ca sunt copil de bani gata, angajat la firma lu’ taticu’, ei bine nu! pe “taticu’ ” nu l-am mai vazut de la 4 ani, iar mama e functionar la stat pe fabulosul “salar’” de 1000 RON in mana si m-a crescut singura, asa cum s-a putut. Am muncit din anul I de facultate pentru a aduna experienta si apoi certificari in domeniul in care lucrez, si am repetat ani, si mi-am platit singur scoala, si am invatat nopti si pentru servici,examene de specializare si pentru facultate(Politehnica nu Spiru Haret, pentru a evita orice catalogari) in primii ani pe trei parale si nopti, weekenduri si boli petrecute la serviciu sau in delegatii de serviciu .
Eu cu ce am gresit ca sa fiu impozitat cu un procent mai mare decat (dau un exemplu aparent exagerat, dar pe care l-am intalnit in aria mea de cunostinte) un muncitor pe santier, care nu a luat nici capacitatea si care-si bate nevasta si isi bea si joaca la “pacanele” salariul de 1500 ron?
Te rog stefan sa ma lamuresti se pe mine in privinta asta, si sunt sigur ca ar mai fi si altii ca mine care ar vrea raspunsul acesta de la altii ca tine.
Cu tot respectul,
Alexandru