(Bookiseala) În gară la Medgidia
December 16th, 2009
„Medgidia, oraşul de apoi” al lui Cristian Teodorescu nu e nici cel mai elaborat, nici cel mai sofisticat-postmodern roman din ultimii ani, de fapt nu are nimic de-a face cu artificiile narative ale optzeciştilor colegi de generaţie ai autorului. Însă, în ciuda paletei restrânse de mijloace, romanul merge drept la ţintă, prinzându-şi cititorii în vraja unei lumi ridicate din praful Dobrogei, pe care o face să retrăiască în mijlocul unui vârtej violent al istoriei.
Cartea e compusă aproape numai din fapte şi întâmplări, prinse într-un admirabil maraton narativ. Există totuşi un truc: alergătorul acesta de cursă lungă sprintează de peste 100 de ori, şi de tot atâtea ori îşi trage suflul, pentru a o lua de la început. Pauzele dintre povestiri îi permit maratonistului să-şi dozeze efortul şi să-şi recupereze suflul, iar amestecarea povestirilor, precum cărţile într-un pachet de joc, tensionează firele narative, în sensul că aştepţi mereu să revii la grupul de personaje centrale, ataşante - cârciumarul Fănică Theodorescu, înconjurat de câteva figuri din „lumea bună” a negustorimii dintr-o Medgidie interbelică imaginară. Un alt truc este dozajul elementului dramatic. Acesta este prezent din plin, în fiecare povestire. Nu veţi găsi în acest roman despre viaţa unor oameni mărunţi întâmplări mărunte, banalităţi cotidiene suspendate în aerul somnolent al provinciei.
Simplitatea şi liniaritatea naraţiunii sunt compensate de o scriitură colocvială, nu foarte flexibilă, însă, per ansamblu, fluentă şi precisă. Se simte mâna prozatorului încercat, capabil să simtă şi să stăpânească epicul. Una dintre principalele calităţi ale cărţii e acest stil, care se potriveşte bine efortului de maratonist pornit să povestească, până la ultima pagină, la foc continuu.
Romanul lui Cristian Teodorescu e departe de a stabili vreo premieră spectaculoasă în literatura română. În afară de aceea că un roman aşa bine scris, cu mijloace aşa simple şi precise, apare din ce în ce mai rar, în anii de apoi ai optzecismului.
Text apărut şi în Time Out Bucureşti
ai prins foarte bine, in cateva fraze, scrisul lui Cristi Teodorescu… fragmentele pe care le-am citit mi-au placut. sper ca ansamblul romanesc da un plus de valoare istorilor medgidiene. acusi ajunge cartea si la Chisinau. doar sa se opreasca viscolul
ca, vorba presedintelui: iarna-i pentru lectura romanelor…
@vasile garnet: :)) si pentru vinul cel dulce de moldova.