(Prin licee) Pământul de Mijloc, blogurile şi tinerii ucenici vrăjitori de la Coşbuc
December 12th, 2009
M-am hotărât să mă alătur proiectului „Căutăm cititori celebri” din câteva motive. În primul rând, e o ocazie de a mă reîntâlni şi de a discuta despre cărţi cu liceeni, luând pulsul contactului lor cu literatura: ce cărţi citesc, când şi cât, cum sunt ei îndrumaţi, ce înţeleg din ceea ce citesc? Şi, mai ales, le place sau nu le place să citească şi dacă nu, de ce?
În al doilea rând, am trecut la rândul meu pe la catedră, imediat după terminarea facultăţii, şi concluzia mea a fost că ceea ce lipseşte cel mai tare în abordarea literaturii în învăţământul mediu e contactul cu cărţile. Nu cu fragmente comentate din manuale, ci cu cărţile întregi, cele care aşteaptă să fie descoperite în librării şi în biblioteci. Cel mai bun lucru pe care îl poate face, cred, cineva din afara sistemului e să vină şi să le aducă tinerilor nişte cărţi, poftiţi, aşa arată coperta, acesta e un autor de la care eu am învăţat multe, încercaţi-l şi voi!
În al treilea rând, am realizat şi eu, în ultimii doi ani, un proiect similar, care promova literatura pentru copiii şi adolescenţi prin întâlniri cu elevii din învăţământul mediu. La câteva luni de la finalul său, îmi cam lipseau liceenii. În special aceia care ştiu să pună întrebări deştepte.
Puştii de la G. Coşbuc (colegiu şi gimnaziu) s-au numărat, fără îndoială, printre cei care ştiu să pună cele mai deştepte întrebări. Când i-am întâlnit pentru prima oară pe cei de la gimnaziu aproape că nu am mai apucat să vorbesc: eram bombardat permanent cu întrebări şi tot ei încercau să-şi dea, unii altora, răspunsurile. În plus, copii de-o şchioapă îmi citau titluri în vreo trei limbi, îl citau pe Terry Pratchett în engleză, de mă întrebam ce caut eu acolo, să vând castraveţi la grădinari.
De această dată, mi-am luat ajutoare: pe Monica Brânduşescu, de la Fundaţia Noi Citim, şi pe Andrei Roşca, de la Bookblog. Am vorbit despre Pământul de Mijloc al lui Tolkien, despre nevoia oamenilor de poveşti şi despre ce câştigi când citeşti o carte - fie că ea e pe suport clasic, de hârtie, pe e-book sau pe Internet.
M-a uimit că, deşi vârsta medie a copiilor era de 14-15 ani, mulţi ne-au zis că preferă cărţile tipărite, că cititul pe e-book „nu e la fel”. Şi, de asemenea, m-a umit o fetiţă care ne-a povestit că, deşi aparent realitatea e mult mai săracă decât un univers fantasy, unde eroul dispune mai mereu de vrăji, de arme puternice şi de aliaţi cu înzestrări magice, şi în lumea noastră lucrurile stau de fapt la fel: avem cu toţii aliaţi şi arme la îndemână, fie că ele sunt doar cuvintele, trebuie doar să ajungem să le descoperim rostul şi întrebuinţarea.
Vinerea viitoare, la Librăria Cărtureşti de pe Arthur Verona, începând cu 20.00, asta sper să facem: să ne descoperim armele şi puterile magice secrete, amplificate cu fiecare carte pe care o citim. Alături de trei mari autori români de fantasy în carne şi oase - Liviu Radu, Sebastian A. Corn şi Michael Hăulică. Şi de traducătoarea, în româneşte, a lui J.R.R. Tolkien, Irina Horea.
(Fotografiile au fost realizate la sfârşitul anului trecut, în timpul primelor două întâlniri cu elevii de la G. Coşbuc, parte a proiectului dedicat literaturii pentru copii şi adolescenţi realizat în parteneriat cu Editura Corint Jr)
Ma bucur sa fiu una din profesoarele acestor pusti pe care ii lauzi, pe drept cuvant, si de la care, cum spuneai la ultima intalnire, de vineri 10 decembrie, noi profesorii, avem intotdeauna ceva de invatat.Nu doar profesorii de literatura romana si engleza le cultiva acestor copii gustul pentru lectura, ci fiecare disciplina scolara si activitati de genul acestora pe care Ministerul Culturii, prin intermediul unor tineri cu vocatie pedagogica intacta (cine spune ca pofi fi profesor doar la catedra?), cum sunteti tu si echipa care ne-a vizitat, contribuie la sporirea dragostei si interesului fata de atat de amenintata cu fel de fel de pericole, …reale sau virtuale…Maria -sa, Cartea…
Va mai asteptam oricand pe la noi, cu drag si curiozitate ingenua…
@maria postu: va multumesc pentru laude. ar trebui sa rosim cu totii in fatza acestui comentariu
in alta ordine de idei, speram sa venim si noi cu ceva in plus, pe langa bazele pe care le claditi dvs. si sa vorbim, asa cum ne-or ajuta puterile, pre limba lor, a domniilor-elevii dvs.
pe viitoarea intalnire,
c.s.
ce frumos e cand te duci si impartasesti din cultura ta viitorilor jurnalisti culturali, si cand ei iti citeaza in engleza direct, si cand profa lor se entuzaismeaza de interventia ta…da’intre noi fie vorba.. castravetii ii vinzi sau nu gradinarilor …sau la gradinari…ca nu mai stiu…euh?
Stimate domnule “Viorel”:aveti ceva impotriva unor asemenea activitati, va indoiti de profesionalismul invitatilor sau al gazdelor?Ori poate de entuziasmul sincer si spontan al elevilor?Nu-mi permit sa va suspectez de ganduri rele, ma simt obligata sa va informez amical ca la asemenea intalniri vin doar elevi din proprie initiativa, in timpul lor liber, din pur interes pentru lectura.Va multumesc.
Doamna Maria
Voiam doar sa subliniez ca, venind din partea unui jurnalist cultural (o fi deformatia de jurnalist?), a vinde castraveti ‘la gradinar’ ma zgariie usor in urechi, pe dumneavoastra nu, doamna profesoara??
Ma bucur ca nu aveati intentii polemice, nu-mi place sa ma implic in “dezbateri” contradictorii.Cred ca d-l Catalin Sturza a folosit expresia exact cum este ea prezentata in dictionare:in Dictionar de expresii si locutiuni, ed Stiinta 2002, autori Elena Cosulea s.a. este trecuta la litera “c” , “castravete” astfel:”a vinde castraveti la gradinari”-a da lamuriri celui mai bine informat decat tine.
Cat despre dativul cu prepozitia “la” este considerat in general o forma arhaica, dar mentionata de gramatici.Chiar nu vreau sa para o lectie, pur si simplu pe mine nu m-a zgariat expresia pentru ca asa o retinusem, in forma ei originara.
Multumesc de precizare, ma voi culca un pic mai “stiut” in seara asta
@maria postu: va multumesc pentru precizari si comentarii, am lipsit cateva zile din oras, acum am vazut discutia de aici.
@viorel: va multumesc, de asemenea, pentru comentarii. apreciez orice interventie din partea cititorilor pe acest blog. doua observatii, totusi:
i) a avut loc, intr-adevar, un schimb de politeturi in acest subsol de blog, insa nu stiu de ce el va deranjeaza. cat despre proiectele pe care le-am coordonat: am fost, in mai bine de doi ani, in peste 50 de scoli si licee din Romania si am lucrat, direct, cu peste 200 de profesori. Dna Postu este unul dintre acesti profesori. Daca printre cei 200 de oameni cu care am colaborat pana acum exista nemultumiti dornici sa aduca obiectii, ei sunt liberi sa comenteze aici. Nu voi sterge cu siguranta comentariile care nu ma “perie”, dimpotriva, cred ca observatiile critice imi pot fi in mod special folositoare.
urmaresc, prin aceste proiecte, promovarea lecturii in randul adolescentilor; in cazul unui grup precum cel de la g.cosbuc, unde pustii erau deja mari cititori - cred ca intalnirea poate fi totusi utila pentru ca sunt discutate carti care ies de obicei din atentia scolii, in jurul carora exista adesea prejudecati. am scris aici despre o astfel de situatie: http://revistacultura.ro/blog/2009/03/carti-periculoase-plus-un-ps-despre-andreea-marin-banica/. si, in general, incerc sa ofer repere, sa citesti nu e suficient, important e sa stii cum sa citesti si sa-ti dai seama daca mergi sau nu intr-o directie buna.
ii) cat despre discutai despre dativul cu prepozitie, “la”: e o forma care, in mod normal, ma deranjeaza si pe care nu o folosesc; aici era insa prinsa intr-o expresie, redata ca atare. daca as fi gresit, mi-as fi recunoscut insa greseala, nu tin sa am cu orice pret dreptate.
Datvul asta mi-a jucat feste
Nu cunosteam expresia in forma cu “la”, c’est tout. Scuzele mele si multumesc pentru dubla lectie 
@viorel: ei, nu o luati ca pe o lectie
[...] Mai multe amănunte pe blogul lui Cătălin Sturza. [...]