(De campanie) 13 (+1) concluzii postelectorale
December 8th, 2009
1… De mult nu am mai văzut o campanie care să dezbine într-o asemenea măsură prietenii şi care să stârnească asemenea pasiuni. Şi în 2004 au existat pasiuni intense, însă atunci alegerea era simplă: oamenii din jurul meu erau cu toţii împotriva acelui candidat care întruchipa rele mai mult sau mai puţin imaginare: dictatura, corupţia, pe vechii comunişti. Cale de mijloc nu prea exista, nici opţiuni „de rezervă” nu erau.
2… Acum ne-am găsit prinşi într-o dilemă: a trebuit să alegem între două căi ce ni s-au părut, multora, la fel de rele. Prin „multora” mă refer la electoratul raţional, care nu face parte din „masa captivă” a celor două partide ce s-au duelat în al doilea tur al campaniei prezidenţiale.
3… Unii dintre noi şi-au păstrat echilibrul şi au socotit pragmatic, au ales ceea ce credeau a fi răul cel mai mic. Alţii s-au lăsat implicaţi emoţional în joc şi au îmbrăţişat, cu pasiune, cauza unuia sau a altuia dintre candidaţi. Aşa că, în ultimele două săptămâni, m-am trezit peste noapte că am fie prieteni băsescieni înflăcăraţi, fie susţinători fervenţi ai lui Mircea Geoana. Din cea de-a doua categorie, cei mai mulţi erau, de fapt, antibăsescieni înflăcăraţi.
4… Băsescienii cu care am avut de-a face sunt de două feluri: cei „de cursă lungă” şi cei „de moment”. Din prima categorie am cunoscut puţini inşi, iar cei cu care m-am confruntat în discuţii faţă în faţă, pe messenger şi pe Facebook sunt, fără excepţie, idolatri. Pentru ei, omul TB e aproape un zeu şi e singura soluţie pentru ca România să aibă un viitor. De fapt, e singura posibilitate ca România să existe, fără TB am putea cu toţii să ne aruncăm în mare.
5… Mult mai mulţi sunt băsescienii „de moment”, care au regăsit, în zilele de dinainate alegerilor, înflăcărarea din 2004. Unii dintre ei s-au apropiat periculos de fanatismul idolatrilor, însă diferenţa e că, după ce s-au terminat alegerile, şi-au redescoperit latura critică şi au fost în stare să recunoască din nou multele defecte ale lui TB. Ei au suferit, aş spune, de o amnezie temporară, fiind gata să uite, sub influxul unei pasiuni intense, minusurile părţii pe care o susţineau, hiperbolizând în schimb defectele părţii adverse.
6… Şi unii, şi alţii au funcţionat în timpul campaniei ca evanghelişti, trăgându-şi prietenii în dispute şi răspândind în jur un curent pro-TB. E poate o explicaţie pentru victoria lui Traian Băsescu, în ciuda „Coaliţiei Malefice a Mogulilor”. Au existat, desigur, şi evanghelişti plătiţi, şi de o parte şi de alta a campaniei electorale. Însă evangheliştii benevoli cred că au fost mult mai eficienţi în tabăra lui TB.
7… Miturile cele mai vehiculate de evanghelişti au fost cel al comunismului şi cel al mogulilor. Nu are sens să combaţi raţional asmenea mituri.
8… Cel al comunismului e un mit al Pieţei Universităţii, care a funcţionat, poate, pentru ultima dată în alegerile din 2009. El se bazează pe o realitate, aceea că multe cadre ale vechiului regim au trecut în FSN-ul venit la putere în 1990, însă forma în care e folosit electoral acesta e una înşelătoare. Mitul a putut să mai scoată încă odată oameni în Piaţa Universităţii, care a susţinut acum, în mod absurd, chiar puterea. Nu are nici un rost să încerci să le explici evangheliştilor că nu poţi vorbi despre o luptă împotriva PSD-ului comunist în condiţiile în care, până acum două luni, PDL-ul portocaliu şi PSD-ul roşu au guvernat împreună. Şi în condiţiţiile în care cele două partide au viziuni populiste asemănătoare, vag de stânga. Ca să nu mai vorbim despre originea lor comună, din tulpina FSN. Eram sigur că, după guvernarea PDL-PSD din ultimul an, nu va mai funcţiona mobilizarea electorală anticomunistă, însă m-am înşelat. Sub efectul amneziei temporare autoimpuse, unii s-au mai străduit să creadă încă odată poveştile cu comuniştii cei răi comasaţi într-un singur partid.
9… Mitul mogulilor e unul recent, al anului 2009, şi principala direcţie de campanie a lui TB. El pare cumva înrudit cu mitul anticomunist, însă foloseşte de fapt un mecanism de mobilizare tipic comunist. Lupta împotriva mogulilor e de fapt lupta de clasă, Traian Băsescu mobilizând o clasă socială împotriva alteia. Mitul exploatează, parşiv, sărăcia de fond a României şi dorinţa ei de a avea nişte ţapi ispăşitori ai tranziţiei („domnul cu barbă” Patriciu, unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri din România, se află în capul listei). Abordarea opune majoritatea săracă unei elite îmbogăţită, zice-se, prin metode necurate. E un mit extrem de periculos, deoarece îmbrăţişarea lui de către mase deschide drumul unei guvernări autoritare, de tip Vladimir Putin. Dacă statul ar pune stăpânire pe averile unor moguli, trimiţându-i la închisoare sau în exil, acest stat nu ar eradica de fapt corupţia, ci şi-ar impune un control autoritar asupra mafiei. Statul ar deveni mafia, dând senzaţia cetăţenilor că ţine bine situaţia corupţiei în frâu. Şi apoi oamenii ar putea să înceapă să dispară de pe străzi, fără ca presa mogulistică să îndrăznească să mai facă vreun comentariu.
10… Unii dintre simpatizanţii lui Mircea Geoana, mânaţi de fapt de sentimente anti-TB, au devenit şi ei evanghelitşi. Aceştia au vehiculat, în principal, argumente împotriva lui Traian Băsescu, unele dintre ele expuse deja în descrierea miturilor de mai sus. Opozanţii au încercat să facă un rezumat al lipsurilor din cei cinci ani de mandat ai lui TB, acuzând mai ales comportamentul omului Băsescu. Omul a fost redus la un portret pe cinci dimensiuni: autoritarist (potenţial dictator), nepotist (corupt, favorizează grupuri oculte de interese şi îşi promovează familia şi apropiaţii în funcţii ale statului român), resentimentar, necooperant, bădăran. Mai puţin au fost subliniate defectele politice şi lipsa realizărilor notabile din cei cinci ani de mandat. Cele mai multe argumente au fost legate de persoana lui Traian Băsescu şi de apropiaţii săi (Udrea, Videanu, Remeş etc).
11… Spre deosebire de băsescieni, mulţi dintre alegătorii lui Mircea Geoană din proximitatea mea sunt, de fapt, antibăsescieni de fond. Cunosc puţini antibăsescieni de circumstanţă, care au hotârât să îmbrăţişeze cauza lui Mircea Geoană doar în ultimele două săptămâni. Cei mai mulţi dintre prietenii mei puşi să aleagă în utimul moment între Geoană şi Băsescu s-au întors la sentimentele din 2004 şi au ales, mai degrabă emoţional, TB.
12… Întreaga campanie electorală a fost, de fapt, una intens emoţională. Trăgând linie, argumentele concrete, de o parte şi de alta, lipsesc aproape cu desăvârşire. Cele mai multe dintre argumente pentru care prietenii sunt în stare să se păruiască sunt doar speculaţii şi zvonuri, preluate din campania unuia sau a altuia dintre candidaţi. Au proliferat scenariile aiuristice, deducţiile absurde, profeţiile de cafenea. Cam toate teoriile vehiculate în această campanie au suferit de lacune structurale, fiind construite pe piloni de aer. În ciuda accesului la un mare număr de televiziuni, ziare şi site-uri, informaţiile concrete lipsesc aproape cu desăvârşire. Cea mai mare parte a presupuselor argumente furnizate de mass-media şi preluate de evanghelişti sunt de fapt bruiaj, pureci din televizor.
13… Campania electorală a indus şi într-o tabără, şi în cealaltă o stare de suspiciune permanentă, foarte aproape de paranoia, în care orice opozant de idei e un „spălat pe creier”, racolat de tabăra duşmană.
13 (+1)… Am remarcat, totuşi, în această campanie electorală, bazată preponderent pe o mobilizare negativă, şi prezenţa câtorva opţiuni pozitive, oameni care s-au hotărât să meargă la vot dintr-o simpatie reală pentru un anumit candidat. Doi au fost candidaţii care şi-au atras nu evanghelişti, ci simpatizanţi: Crin Antonescu şi Remus Cernea. Crin Antonescu a avut reputaţia candidatului „curat”, „fără trecut”, şi a avut o prestaţie în mare parte decentă în campania electorală. Remus Cernea a fost outsider-ul, „candidatul Facebook”, şi a convins câteva zeci de mii de alegători tineri, deschişi la mesajul său antisistem.
Altfel, şi ei au vehiculat, aidoma celorlalţi candidaţi, argumente generale, emoţionale, şi s-au raliat coaliţiei împotriva lui TB. Care coaliţie, atâta timp cât a fost îndreptată mult mai mult împotriva persoanei decât a politicianului, departe de a-i descuraja pe evangheliştii băsescieni, le-a dat acestora argumente şi forţă.
io sunt mangafaua amnezica, bibicule. da, am ales traian basescu si n-am facut-o emotional de loc. la rigoarea emotiei, i-as fuzila pe amandoi. am cantarit si mi-a iesit asa:
geoana
- plusuri: potentiala revitalizare a politicii externe; stabilitate politica girata de liberalii lui antonescu; elemente liberale de deblocare a economiei si de trecere peste criza (cota unica, tva cel putin mentinute, daca nu scazute)
- minusuri: pozitie secundara in politica UE (grupul socialist este clar dominat de populari); traditie psd-ista de mentinere a unei administratii greoaie, centralizate, ultra resursofage; justitie inertiala (psd n-are proiect pt justitie si chiar de-ar avea e tributar marilor dinozauri mafioti); masuri sociale nesustenabile din calcul electoral (cuantumuri aiuritoare pt categorii salariale, pensionari)
Basescu
- contra: tendinte distructive la nivelul stabilitatii politice, relativa izolare externa
- pro: singurul presedinte de pana acum cu viziune, cu un plan pe termen mediu pt romania (comisii prezidentiale finalizate cu rapoarte pe toate domeniile mari), pastrarea principiilor liberale pentru revitalizarea economiei, tendinta de a lupta cu coruptia mare (deocamdata doar tendinta), plan de schimbare structurala a romaniei - descentralizare si dieta bugetara; strategie pe linii corecte pentru dezvoltarea romaniei (strategia agricultura, turism, it).
am numarat o parte din elementele care mi-au trecut prin cap inaintea votului. m-am ferit de argumentele pe care tu le numesti emotionale sau de perdelele de fum (gen prostanac, om de paie, moguli, baroni, fata lu tata) irelevante in imaginea mare.
@izidor: ai dreptate daca ai procedat in acest fel.
la punctele slabe ale lui TB poti trece si izolarea politica interna. si tendintele autoritariste, de salbire a institutiilor statului (vezi referendumul pentru parlament unicameral, din turul intai). acesta e de fapt cel mai mare risc, asa cum vad eu lucrurile, in ceea ce-l priveste pe TB.
la punctele slabe ale lui MG poti trece lipsa unei vizuni clare asupra unor puncte esentiale, cum sunt politica externa, educatia si chiar economia, cu ezitari vizibile in dezbaterea directa cu TB; faptul ca se sprijina pe un partid social-democrat inca nereformat, condus de oameni precum Vanghelie, Hrebenciuc, ce tine sub aripa lui baroni locali precum Mazare (desigur, obiectia asta e valabila, simetric, si pentru PDL). Cea mai mare incertitudine o reprezinta pe termen lung chiar Mircea Geoana, renumit pentru declaratiile si promisiunile aiuritoare, facute de-a lungul timpului. MG e un risc foarte mare pentru Romania si un politician slab, chiar in fatza propriului partid.
Intrebarea e, insa: chiar ai putut alege pe criteriile astea? Nu tot mitul anticomunist, vizavi de PSD, si-a spus in fond cuvantul?
si inca ceva. incurci neasteptat registrele. ai dus ceea ce ne-am spus glumet, destins (mai mult sau mai putin), ca-ntre amici la o sueta electorala intr-un registru al realitatii de facto, ceea ce nu e frumos. sa nu mai faci :). e normal ca intre mine, tine, mitica si alti amici sa ne bagam pula, sa o mai dam pe bancuri cu prostanaci, pe papa lapte, pe moguli. dar astea nu sunt argumente, sunt doar colportari ale vorbelor pietei. daca imi cereai o pozitie riguroasa, serioasa, ti-o dadeam. un sumar reconstruit l-am oferit sus.
@izidor: nu e vorba doar de discutiile de pe facebook. ele sunt o mica parte a discutiilor pe care le-am avut sau pe care le-am auzit. nu trag concluzii generale pornind doar de la cateva schimburi de replici pe un site.
si mai relevante decat discutiile purtate de mine sunt dezbaterile non-stop de la realitatea tv, cotcodacelile de la antene, aruncati un ochi chiar si acum la televizor si ganditi-va apoi la cele mai sus.
prin “basescieni evanghelisti” ma gandesc de pilda in primul rand la sever voinescu si la andreea pora. si la traian ungureanu, desigur. exista fanatici TB mai mari ca ei?
Libertatea presei? Presei din 2004 i s-a pus botnita. Presa din 2007-2009 a fost si ea monopolizata de anti-basescieni fanatici. (Nebunia a culminat cu cazul “Timisoara” pe 1 decembrie, cand am avut senzatia ca retraiesc mineriadele de la inceputul anilor ‘90, cand TVR -ul ii prezenta pe mineri ca pe niste salvatori ai neamului, care plantau panselute prin Bucuresti.)
Oscilam intre Crin si Basescu, eram foarte aproape sa-l votez pe Crin in turul 1. Dar am intrat in sala de votare si am vazut televizorul aprins pe Realitatea TV. Asa ca l-am votat pe Basescu.
Sigur, mai sunt si alte motive…
Perfect adevarate cea mai mare parte a concluziilor tale, Catalin! Si felicitari pentru efortul de sistematizare si obiectivare a observatiilor personale.
Remarc insa citeva inadvertente.
1. TB si partidul sau nu doar ca nu sint si nu se declara a fi de stinga, dar au discurs si politici “de dreapta”. Dreapta poate fi si moderata, nu doar daca e libertariana e de dreapta. Daca e pe doctrine politice, intre PDL si PNL exista o unitate, care va duce in the end la absorbirea primului in cel de-al doilea. Apoi, tipologic vorbind, ca si structura de personalitate si aparitie scenica, TB este eminamente “de dreapta” (vs. Geoana, the opposite). Nu ca ar conta distinctia asta desueta dreapta/stinga.
2. Apoi tu spui ca “Lupta împotriva mogulilor e de fapt lupta de clasă, Traian Băsescu mobilizând o clasă socială împotriva alteia” - asta e o eroare. Mogulii nu sint o “clasa”, ci sint in numar finit (in jur de 3-4) si ei se caracterizeaza prin faptul ca manipuleaza opinia publica prin intermediul trusturilor de presa pe care le detin si a imperiilor financiare construite probabil prin frauda tolerata de regimurile politice pasnice anterioare (v. guvernarea PSD). TB nu mobilizeaza clase (saracii impotriva bogatilor, oamenii fara educatie impotriva educatilor, pe cei cu ochi albastri impotriva celor cu ochi verzi). De fapt, discursul de clasa nu prea caracterizeaza deloc politica noastra, nici macar discursul PSD.
In concluzie, e de salutat ca identifici mituri, concepte, preconceptii, lait-motive; si in cea mai mare parte o faci foarte precis in acest articol, insa nu atunci cind il faci pe TB luptator de clasa.
Cataline, izidor ti-a dat argumentele de ce lumea a votat pe Basescu, si nu a fost o decizie usoara. De regula, acestea sunt cei care l-au votat pe Crin in primul tur. Si pentru ca votantii PNL-ului sunt oresicum oameni cu scaun la cap nu s-au lasat dusi cu zaharelul aceluiasi Crin de a vota cu Geoana. Dar cum Crin e si el roman, e si el om politic, e si el cu dorinta de putere si ciolan - o sa cedeze tentatiei de a veni la guvernare alaturi de PDL si Basescu, cel pe care l-a demonizat, iar apoi il va pupa in fund.
de ce mi-ai taiat “pula”? :))
ce vreau sa zic e de ce mi-ai cenzurat acest cuvant atat de puternic?
Nu l-a taiat:))) e la locul lui sau ei:)) cum vrei:)))
@izidor: unde vezi tu cenzura? cuvantul apare in comentariul tau. eu cel putin il pot citi, de pe calculatorul de acasa. poate aveti voi filtre parentale la fundatie :))
a venit carevasazica vremea rascomentariilor si a imbinarii dezbinatilor. desi m-as cam dezbina in continuare de aia care intre timp injura diaspora si il executa politic pe basescu pe motiv strict estetice, multe culese cu sarg, ani in sir, de la sinteza zilei ca si de aia care se bucura ca a scapat tara de vanghelie la interne si nastase la justitie.
nu as relua argumentele aproape exaustive pentru care alegi intr-o parte sau alta. v-ati ocupat deja destul de bine. as enhansa doua lucruri pentru care decizia mea s-a dus intr-o directie si nu in alta.
1. nadejdea ca, cum necum (sper ca blogul nu are filtru englezesc cu spermicid), o sa avem in cele din urma un guvern de dreapta credibil cu premier onorabil (isarescu, ca sa instantiez). mai exact, prin noi insine o sa iesim tare greu din criza economica. trebuie sa infloreasca afacerea, trebuie sa vin valvartej aia de afara cu lova ca sa simtim cat mai putin dureros crica. si mai exact: guvernarea nastase a fost consistenta si macroeconomic desteapta si stabila doar ca rezultatele cele mai spectaculoase le-a avut tariceanu pentru ca stafia comunista, pe care strainii o vad - nu degeaba - bantuindu-ne, nu le da incredere. dreapta pare sa o faca mai bine. daca guvernul stabil de dreapta nu se intampla, o sa imi regret adanc optiunea. si sint sanse, mai ales din cauza resentimentarului bunului simt pentru care am comis un vot in primul tur. un guvern majoritar de stanga, indiferent cat de bun e, io zic ca poate fi inca suspect, privit dinafara. sau are nevoie de mai multa vreme sau isi creeze credibilitatea.
2. a mai fost decisiva si slabiciunea celuilalt candidat. cat de prost si sluga in acelasi timp poate cineva sa fie incat in, proababil cea mai importanta zi a vietii lui sa faca singura miscare care putea sa ii sufle victoria? adica sau e stupidisim si atunci nu are ce cauta la carma sau il are mogulul cu chestii atat de tari la mana incat e ca si cum ar fi stupidisim.
altfel, apropo de finalisti, imi vine in minte o expresie care ma enerva in liceu si pe care cred ca o folosesc acum prima data: le-as bora in cap amandurora.
my bad. o orbire de moment. vreun complex de castrare, probabil
@catalin: voi, basescienii….
@mitica: bun argument acesta cu guvernul de dreapta, ce are credibilitate si in afara. sa vedem daca se va intampla. deocamdata, crin pare in sfarsit dispus la negocieri, dupa ce a fost intransigent o zi intreaga. cu conditia insa ca primul-ministru sa fie de la pnl, ceea ce sunt 99% sigur ca nu se va intampla.
iarasi alunecam insa spre profetii de cafenea.
guvernul va fi unul minoritar (pdl+udmr) cu sustinere pnl. basescu deja a mutat surprinzator ca flexibilitate. cica, va numi un premier care nu va placea doar pnl-ului…
:)) a mai facut faza asta odata, cand a anuntat ca va numi un premier cu toate calitatile lui johannis, si in final a scos din palarie numele lui negoitza.
udmr-ul a sarit primul barca. previzibil.
ma asteptam sa il declare toata lumea pe liviu negoita farsa pre-electorala si sa incepem de la zero. nici vorba. berceanu zice ca livache e liberal, ca si-a inceput cariera in pnl, si deci ce ar fi putut sa isi doreasca mai mult penelistii. curat reconciliere si proiect comun!!
daca base nu da semne ca ar vrea sa numeasca un premier independent care sa coalizeze pnl si pdl, la repetarea turului doi nu il mai votez. :))
pana una-alta, s-ar putea sa mergem sa votam din nou parlamentul. asta dupa ce in sfarsit basescu a ajuns in situatia de a avea trei ani de guvernare in fatza in care n-ar mai trebui sa fie deloc alegeri. trei ani in care sa puna pe roate un proiect fara stresul sanctiunilor electorale.
Cu un Crin Antonescu mai putin obtuz si pus pe cearta, PNL-ul s-ar mobiliza spre o guvernare de dreapta alaturi de PDL, cu Tariceanu prim-ministru si guvern majoritar PDL-ist. Miscarea ar fi un cistig imediat major pt PNL, iar pentru Basescu ar fi miscarea care i-ar defini intr-un mod spectaculos si convingator orientarea mandatului doi: convietuirea politica pasnica in slujba interesului national. Tariceanu a fost un prim-ministru bun.
@catalin: si crezi ca ar mai avea sanse vreodata tariceanu sa ajunga prim-ministru, sub TB?! nu ca nu si-ar dori probabil tariceanu asta…
@catalin: anticipatele nu sint dorite de nimeni. nici macar basescu. pdl ar iesi mult in urma psd.
@catalin: tariceanu nu mai pupa postul ala de la base. pe el s-ar zice ca il intereseaza doar intrarea la guvernare si ascendentul asupra lui crin care vine la pachet.
Basescu e un om politic flexibil si impaciuitor
Nu mai zic ca o reimprietenire cu Tariceanu ar fi un cistig de imagine pt el. Desi stim cu totii ca nu asta conteaza pentru TB
in opinia mea, tariceanu, ca si nastase dupa ce s-au mai domolit chestiunile cu tamara, e in cazul alergatorului ce a picat in bot la un moment dat, stie ca nu mai poate ajunge in fata in cursa asta si asteapta grupul sa-l lase cu o tura de stadion in urma sa mai dea si el niste coate pe-acolo. asa ramane in vizorul tribunelor. cine stie ce poate aduce urmatoarea cursa…
Tariceanu e un om politic valabil, curat, si care va tine friiele PNL multa vreme de acum incolo. Numai politicienii de calitate revin in prim-planul partidului dupa ce au parte de “infringeri” firesti intr-o democratie
izidor
sunt impresionat de cate ti-au trecut prin cap inainte sa iti exercizi dreptul civic al votului.
dar:
(i) ai confundat alegerile: era vorba de alegera presedintelui, nu a primului ministru
(ii) confunzi faptele cu vorbele. tendintele corecte sunt alea prelevate din actiunea presedintelui basescu (dusa in algoritmul unei subiectivitati umorale, limitate si marunte), nu din blablaul fabricat in thinktankurile PDL pe care presedintele il recita pentru ca da bine.
p.s.
mersi ca m-ai facut sa rad cu relevarea dintre “liniile corecte pentru dezvoltarea romaniei” a turismulului. vad ca, desi te-ai gandit la multe lucruri inainte sa votezi, ai uitat cel putin la fel de multe.
Eu nu văd / dau șanse să avem guvern înainte de Paște, cu TB — președinte! Ura, tovarăși!