(Film) Nouă, şi atât
November 2nd, 2009
Vedeţi, întâi, acest scurtmetraj al lui Shane Acker, intitulat „9″. Lui Acker i-a luat patru ani şi jumătate să creeze filmuleţul de 10 minute, şi a ajuns cu el până pe lista scurtă a Premiilor Oscar (cel mai bun scurtmetraj de animaţie), în 2005.
Apoi a venit Tim Burton, în 2009, şi s-a oferit să producă lungmetrajul. Acker, care mai regizase până atunci doar filmuleţe studenţeşti, a zis da, şi aşa a ieşit una dintre cele mai originale poveşti de animaţie desenate vreodată.
Din păcate, originalitatea se reduce la desen şi la muzică. După ce am văzut lungmetrajul, cap-coadă, am avut tentaţia să-l tratez mai degrabă ca pe un diapozitiv. Să iau fiecare cadru, să admir măiestria, sau să ascult separat piesele de pe coloana sonoră. Ceea ce lega însă toate aceste lucruri laolaltă, scenariul scris de Shane Acker…
O observaţie: ceva original am găsit, totuşi, în scenariu. Iată cum horcruxurile din Harry Potter (umbra Prinţului Semipur pluteşte încă peste fani) sunt acum un lucru bun. Pentru cine cunoaşte povestea lui Rowling, cea mai îngrozitoare crimă a lui Tom Riddle e faptul că-şi separă sufletul în şapte bucăţi, fabricând astfel cele şapte abominabile horcruxuri. Profesorul din nine, personajul pozitiv al filmului, îşi separă şi el sufletul, creând nu şapte artefacte, ci nouă. Iar eroii filmului sunt - corectaţi-mă dacă greşesc, ciupiţi-mă dacă spoileresc - tocmai horcruxurile sale.
