Archive for the ‘educatie’ Category

(Statistici) Barometrul postirii culturale

November 16th, 2009

A apărut „Barometrul de consum cultural 2009“, realizat de CSCDC. Aşa cum era de aşteptat, consumul cultural a scăzut şi mai mult, pe timp de criză. Dacă mai avea de unde să scadă.

Mi-am dat şi eu cu părerea despre studiu astăzi, la „Timpul prezent“. Părerea mea a fost că:

1. Nu trebuie să te uiţi pe statisticile „Barometrului” ca să-ţi dai seama că în România consumul de film, de carte, de muzee, teatre şi concerte e dezastruos. E suficient să mergi pe stradă, într-un oraş, să spunem, de mărimea Constanţei. Câte librării sunt în tot oraşul? Două sau trei, la 400.000 de locuitori. În Germania poţi vedea, într-un oraş mai mic decât Constanţa, şi patru librării pe aceeaşi stradă.

2. Potenţial pentru produse culturale chiar şi la vârf cred că, totuşi, există. Ca să-ţi dai seama de asta, iarăşi, tot ceea ce trebuie să faci e să ieşi din casă. Am fost acum două săptămâni la un concert în cadrul festivalului Sonoro, cu intrare liberă, la Catedrala Sfântul Iosif. S-au cântat serenade - Beethoven şi Mozart. Catedrala dădea pe afară.

(more…)

(Lyceum) Zece ani de formalisme

November 16th, 2009

A fost interesant să-mi revăd o parte dintre colegii de liceu după vreo zece ani şi jumătate, alături de câţiva dintre vechii profesori. Nu am abordat evenimentul cu mare entuziasm, parte din cauza unui sentiment neplăcut din sfera bacovianului „liceul, cimitir al tinereţii mele”, parte pentru că întâlnirile de zece ani mi se par, în forma în care sunt ele practicate, un moment extrem de nefiresc.

Nu-mi plac, la întâlnirile de acest gen, formalismele desuete, numele strigate la catalog cu invitaţia de a te ridica în picioare, prezintă-ţi-CV-ul-în-30-de-secunde. Înţeleg că acest fel de întâlniri aveau sens înainte de 1989: „Georgescu” „Prezent!” „Ce aţi realizat, tovarăşe, până acum în viaţă?”. „Am ajuns prim-secretar la judeţeana de partid!”. Ropote de aplauze prelungite…

De ce s-o fi menţinut această practică, în aceşti ultimi 20 de ani? Mie, unuia, mi se pare penibil să mergi într-un loc şi să te prezinţi, mândru, cu CV-ul scurt, ţinând un speech despre realizările tale la care te-ai gândit eventual o noapte întreagă, în faţa unui amfiteatru plin. Iată câte poveşti de succes! Mi-aş fi dorit, la faţa locului, să propun şi o a doua rundă de prezentări, despre nerealizările noastre, fiecare cu durerea lui, cu ce şi-ar dori să facă în pofida unui munte de greutăţi, însă conformismul oii din turmă mi-a pus, cu fermitate, pumnul în gură.

(more…)

(Opinii) Despre meditaţii (şcolare)

September 29th, 2009

O prietenă profesoară de română m-a anunţat că, odată cu criza, a scăzut şi industria meditaţiilor din şcoli şi licee. O veste proastă, fără îndoială, pentru profesorii care dau meditaţii şi care, lucrând serile, sâmbăta şi duminica, în toate orele libere, cu câte doi-trei-cinci-zece copiii deodată, îşi pot dubla, tripla, spori substanţial veniturile din această frumoasă afacere neimpozabilă.

Prietena în cauză mi-a povestit că mulţi dintre „clienţii” ei de la meditaţii erau chiulangii, puşti de bani gata, care încercau să compenseze, în jumătate de an, ceea ce nu făcuseră, în general din lene, în tot timpul liceului. Pe de altă parte, îmi amintesc că şi ai mei m-au trimis la astfel de şedinţe înainte de admiterea la liceu şi, mai târziu, înaintea examenului pentru facultate, cu toate că mă situam în categoria opusă chiulangiului. Acesta e obiceiul: pentru a avea nişte cunoştinţe temeinice, un copil trebuie să treacă prin inevitabilul sistem de ore private. Şcoala, nu-i aşa, lucrează cu prea mulţi elevi deodată şi profesorii de acolo nu reuşesc să te pregătească aşa cum ar trebui pentru un examen.

(more…)

RSS Feed

Search