Grigore Arsene este, de aproape trei ani, preşedinte al Asociaţiei Editorilor din România, organizator principal pentru Bookfest. Am discutat, la sediul Editurii Curtea Veche, despre ediţiile târgului de vară din anii viitori, despre dificultăţile organizatorice la vreme de criză, despre cărţi, evenimente editoriale şi despre vizita anulată a lui Vladimir Sorokin.
Pe scurt:
- „Intenţionăm să transformăm Bookfestul într-un târg asemănător cu cele care se fac în jurul nostru şi în restul Europei”
- „În esenţă, la Bookfest şi Gaudeamus există doar nişte mari librării, de 10.000 mp”
- „Este destul de departe momentul când la târgurile din România se vor vinde drepturi editoriale”
- „Veriga de legătură dintre editură şi cititor, şi anume distribuţia, este foarte slabă în România”
- „Autorii români sunt, deocamdată, la periferia literaturii europene din punct de vedere al impactului multinaţional”
- „Au fost mai multe puncte în care am fost, practic, aproape să spunem că nu mai putem să facem Bookfestul”
- „Din primele zile de târg, am ajuns la concluzia că au fost chiar mai mulţi cititori decât anul trecut”
- „Cu două zile înainte de venire, când avionul, hotelul erau rezervate, Sorokin ne-a spus că are probleme în familie”
- „Eu aş pune la târg concerte de muzică clasică, însă, sigur, locul lor e în altă parte”
„De anul viitor vom avea şi o ţară-invitat principal”
Care sunt elementele care ar trebui să dea identitate târgului de vară, Bookfest, deosebindu-l de celălalt târg major din Bucureşti, din luna octombrie?
Bookfestul este anul acesta la a patra ediţie, se ţine de obicei în luna iunie, la diverse date, în funcţie de posibilităţile de la Romexpo. Se doreşte a fi un târg internaţional de carte, începând cu anul viitor vom avea şi o ţară-invitat principal. În 2010 este invitată Spania, apoi discutăm cu Ungaria şi Polonia. Intenţionăm să transformăm Bookfestul într-un târg asemănător cu cele care se fac în jurul nostru şi în restul Europei - târguri naţionale de carte. Bookfestul nu vrea să aibă o tentă tematică, precum Gaudeamusul, târg de învăţătură; este un târg general de carte. Toate editurile, cu toată producţia sunt prezente.
Obiceiul invitatului străin exista pe vremea vechiului Târg Internaţional Bucureşti, a dispărut însă la primele ediţii ale Bookfestului. Atunci, invitatul internaţional presupunea tot nişte evenimente pentru public, nişte lecturi ale unor scriitori străini. Veţi încerca să daţi şi o dimensiune comercială editorială, de piaţă a editurilor, prin acest invitat?
Târgurile de carte internaţionale nu sunt asemănătoare cu ce avem noi, Bookfest şi Gaudeamus, unde în esenţă nu există decât nişte mari librării, de 10.000 mp. La târguri, în general în lume se vând drepturi, pentru a traduce sau pentru a publica anumiţi autori. Este destul de departe momentul când târgurile din România vor fi la fel. Şi aceasta din două motive. Primul este acela că veriga de legătură dintre editură şi cititor, şi anume distribuţia, este foarte slabă în România. Atunci, contactul direct cu publicul, pentru editori, este o mană cerească, din două puncte de vedere.
Mai întâi, se pot înregistra vânzări care să fie echivalente cu o lună foarte bună şi, apoi, chiar mai important, se pot testa şi categorisi toate proiectele editoriale. Intermedierea unui proiect editorial prin librării este uneori foarte neplăcută, poţi trage concluzii complet aiurea. De exemplu cineva îţi comandă un tiraj întreg dintr-o carte, crezi că totul e în regulă, şi apoi te trezeşti peste 5-6 luni cu 50% retur. La târg, lucrurile sunt clare. Ai vândut, ştii exact cât şi ştii exact impactul la public - prin lansări, prin discuţii, prin numărarea exemplarelor vândute poţi să vezi cu precizie ce se întâmplă.
Al doilea motiv pentru care târgurile noastre nu seamănă cu celelalte este acela că autorii români sunt, deocamdată, la periferia literaturii europene din punct de vedere al impactului multinaţional. Institutul Cultural Român a început să facă nişte paşi buni într-o direcţie pozitivă, dând fonduri pentru a stimula edituri străine să preia responsabilitatea unei difuzări a cărţii româneşti.
Vom încerca, aşadar, ca Bookfestul să înceapă să semene cu un târg obişnuit din Europa. Invitatul special îşi va prezenta producţia proprie, va prezenta şi literatura română în limba respectivă. Se vor stabili contacte între editurile şi agenţiile literare între cele două ţări.
„Nu cred că cititul este, la vreme de criză, primul sacrificat”
Cât de dificilă a fost anul acesta organizarea Bookfestului, într-un moment destul de precar, din punct de vedere financiar, pentru edituri?
Au fost mai multe puncte în care am fost, practic, aproape să spunem că nu mai putem să-l facem. Atunci când am cerut pentru prima oară preţul de la Romexpo pentru acest an ni s-au dat, în euro, preţuri duble faţă de anul trecut. Vă daţi seama că, în condiţiile evoluţiei cursului de schimb şi a dublării preţului în euro, editurile n-ar fi putut să facă faţă unei participări la Bookfest. Atunci am început un lobby serios pentru a convinge camerele de comerţ şi industrie din România şi Romexpo în special că trebuie să acorde tarife preferenţiale pentru industria de carte. Acest lucru s-a întâmplat, avem tarife chiar puţin mai mici decât cele de anul trecut în euro, ceea ce în lei înseamnă cam acelaşi lucru ca şi anul trecut, şi în acest fel am trecut primul hop.
Al doilea nu l-am trecut, pentru că sponsorii care ne-au ajutat în anii trecuţi ne-au cam părăsit, în afară de unul singur care a rămas alături de noi mai mult cu sufletul decât financiar. Am rămas însă în relaţii foarte bune cu Ministerul Culturii şi Cultelor, am trecut cu bine peste schimbarea de guvern. Dl ministru Toader Paleologu a înţeles utilitatea continuării proiectului nostru. În anii trecuţi ministerul a sprijinit târgul cu o parte din chirie, ceea ce s-a întâmplat şi în 2009. Contribuţia a fost puţin mai mică, însă ajutorul e binevenit. Aşadar, a fost o bătălie a organizatorului pentru a obţine condiţii financiare acceptabile şi pentru a rămâne ceva-ceva bani pentru promovare - nu la nivelul anilor trecuţi, desigur.
Cartea ar trebui să fie unul dintre primele lucruri sacrificate, în momentul în care bugetele se reduc. Nu e un paradox că totuşi se vând cărţi la Bookfest?
Nu cred ceea ce aţi spus. Nu cred că cititul este primul sacrificat. Prin citit cred că omul îşi încarcă bateriile, pentru a face faţă dificultăţilor. Asta din punct de vedere emoţional. Există şi un motiv practic, pentru că foarte multe cărţi sunt un fel de proteză pentru o astfel de perioadă. Sunt cărţi de dezvoltare personală, sunt cărţi de business populare care te ajută să înţelegi ce se întâmplă şi ce să faci. Nu suntem primii care trecem prin aşa ceva, au mai trecut şi alţii mai ascuţiţi la condei decât noi şi, în felul acesta, au lăsat şi pentru ceilalţi sfaturi. Care, uneori, funcţionează.
Faptul că avem cititori la Bookfest şi, din primele trei zile, am ajuns la concluzia că au fost chiar mai mulţi decât anul trecut, cred că e un lucru normal. Ceea ce se întâmplă acum la Bookfest este un pariu al editorilor: criza a fost provocată de lipsa de cititori sau de dificultăţile distribuţiei, de deficienţele acelei verigi de legătură despre care vorbeam? Acest lucru trebuie stabilit acum. Sigur, ca de obicei, cauzele pot fi amestecate, între cele două. Însă cu cât ni s-au redus cititorii şi cu cât dificultăţile provin de la distribuţie? Eu cred că, în mare parte, cei care citeau în anii trecuţi în România au rămas şi acum cititori.
(more…)
